View Single Post
  #5  
Vechi 29.01.2015, 15:41:36
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit (continuare)

Mergand Teodora pe cale, iata o fiara mare intampinind-o si inchinindu-i-se s-a intors si a mers inaintea ei, intovarasind-o pe ea pana la portile manastirii. Acolo a batut in poarta si, deschizandu-i portarul, a mers sfanta cu scrisoarea la egumen; iar portarul n-a inchis portile manastirii si a intrat fiara in manastire si, intalnind pe portar umbland, l-a apucat si a inceput a-l musca sfaramandu-l. Si striga portarul: "Vai, Vai ajutati-mi mie!" Si se desteptara toti la glasul acela, si cunoscand sfanta lucrul ce se petrecea, a alergat din chilie de la egumen la fratele pe care-l manca fiara si apucand fiara de grumaji a izbavit pe om din dintai ei si a zis: "De ce ai indraznit la chipul lui Dumnezeu si ai vrut sa il omori pe el?! Moarta sa fii!" Si indata a cazut fiara inaintea picioarelor ei si a murit, iar pe fratele cel ranit de fiara l-a uns cu untdelemn prin chemarea numelui lui Hristos si a insemnat cu sfanta cruce hainele lui si l-a facut sanatos si intreg. Toti vazand minunea ce se facuse, s-au inchinat fericitei si au preamarit pe Dumnezeu, Cel ce a supus fiarele cele salbatice robului sau Teodor.

Izbavind cu scrisoarea din manastirea aceea, s-a grabit sa ajunga la locasul sau foarte de dimineata si, venind, n-a spus nimanui unde a fost sau ce-a facut. Iar dimineata au sosit niste monahi de la manastirea aceea unde fusese Teodor cu scrisoarea aducand oarecare daruri si au spus staretului si tuturor fratilor cele ce se facuse si s-au inchinat egumenului multumindu-i ca Teodor, ucenicul lui, a izbavit pe portarul lor din dintai fiarei si l-a tamaduit pe el de rani iar pe fiara a omorat-o. Auzind aceasta egumenul si toti calugarii s-au minunat foarte tare si, dand binecuvantare fratilor celor ce venisera a adunat egumenul pe toti calugarii si i-a intrebat pe dinsii: "Cine a trimis pe fratele Teodor la manastirea aceea?" Si toti s-au lepadat zicand: "Nu stim". Apoi a intrebat egumenul pe Teodor zicand: "Cine te-a trimis, frate, in noaptea aceasta la manastirea aceea?" Iar ea, vrand sa tainuiasca pe raufacatorul sau, a zis egumenului: "Iarta-ma parinte! Dormitand in chilie, nu stiu cine a venit poruncindu-mi mie in numele tau sa duc degraba scrisoarea la egumenul acela; si m-am dus, savarsind ascultarea". Pismuitorii, cunoscand atunci darul lui Dumnezeu in fericita Teodora, se caiau de rautatea lor si, cazand la dansa, si-au cerut iertare. Iar ea, fiind fara rautate nu s-a suparat pe dansii, nici nu a spus despre dansii cuiva, ci se defaima pe sine ca pe o pacatoasa, nevrednica de dragostea fratilor.

Odata, indeletnicindu-se in ascultare, i s-a aratat ei diavolul zicandu-i cu manie: "Tu, spurcato, prea desfranato! Lasandu-ti barbatul ai venit aici ca sa te inarmezi asupra mea? Ma jur pe puterea mea ca iti voi sapa tie o groapa, ca nu numai de calugarie, dar si de cel rastignit sa te lepezi si vei fugi de la locul acesta. Si sa nu socotesti ca eu nu sunt aici, caci nu te voi lasa pana ce nu voi intinde cursa picioarelor tale si nu te voi arunca in groapa pe care tu nu o astepti". Iar ea, insemnandu-se cu semnul sfintei cruci, a zis: "Dumnezeu sa sfarme puterea ta, diavole!" Si diavolul s-a facut nevazut.

Dupa catava vreme, fiind lipsa in manastire, iarasi a fost trimisa cu camilele in cetate fericita Teodora ca sa cumpere grau pentru trebuinta manastirii. Si, cand isi lua drumul spre cetate, egumenul i-a zis: "Fiule, de vei insera pe cale, sa te abati la manastirea Enatului si sa ramai acolo cu camilele". Pentru ca era pe calea aceea, aproape de cetate, o manastire care se cheama Enat.

Mergand, deci, Teodora a inserat pe cale si, dupa porunca parintelui sau, s-a abatut la manastirea aceea si, inchinandu-se egumenului aceluia ce era acolo, a cerut binecuvantare ca sa odihneasca camilele in manastirea lor pana ce se va face ziua. Iar egumenul i-a dat ei loc in arhondaric care nu era departe de grajdul de camile.

Era acolo o fecioara, nu tanara de ani, fiica a egumenului aceluia, care venise sa se inchine tatalui sau si sa-l vada. Fecioara aceea vazand pe monahul cel tanar, pe fericita Teodora, s-a indragostit de la draceasca lucrare, si a mers noaptea la Teodora care se odihnea langa camile si nestiind ca este femeie, a inceput fara rusine a o ispiti si a o sili la pacat. Iar Teodora i-a zis: "Du-te de la mine, soro, ca nu m-am obisnuit la lucrul acesta si am in mine si un duh rau si ma tem ca sa nu te ucida pe tine". Iar aceea, ducandu-se rusinata, a aflat un alt oaspete cu care a facut faradelege si a zamislit in pantece. Facandu-se ziua, Teodora s-a dus in cetate si savarsindu-si ascultarea s-a intors la manastire. Si se nevoia pentru mantuirea sa. Dupa sase luni, a fost cunoscuta fecioara aceea ca este ingreunata si ai sai batand-o, intrebau cine a ingreunat-o. Iar ea, indemnata de diavol, a dat vina asupra fericitei Teodorei zicand: "Calugarul Teodor Octodecateanul, cand mergea din manastirea sa la cetate cu camilele s-a odihnit in casa de oaspeti. Acela a venit la mine noaptea si mi-a facut sila si am zamislit de la dansul". Auzind aceasta tatal ei, egumenul Enatului, a trimis pe calugarii sai in manastirea care se cheama Octodecat ca sa se certe cu egumenul acestei manastiri de ce calugarul sau a spurcat pe fecioara lor si a ingreunat-o. Si, ducandu-se calugarii, s-au certat cu egumenul Octodecatului, zicandu-i: "Calugarul tau, Teodor, a silit pe fecioara noastra si a ingreunat-o. Oare asa sunteti voi, calugarii?" Egumenul a chemat pe Teodora si intrebat-o: "Ce-ai facut, frate, in manastirea Enatului, cand ai fost acolo?" Iar ea le-a zis: "Nimic n-am facut, cinstite parinte". Iar egumenul i-a zis: "Au nu auzi ce graiesc oamenii acestia asupra ta, spunand ca pe fecioara lor ai silit-o si acum este ingreunata?" Iar Teodora a zis: "Iarta-ma, parinte. Dumnezeu este martor ca nu am facut aceasta". Nu voia egumenul sa creada cele ce spuneau calugarii cei ce venisera, stiind pe fratele Teodor curat cu viata si sfant, ca pe un inger al lui Dumnezeu. Dar cand a nascut fecioara prunc, parte barbateasca, calugarii Enatului au venit cu pruncul in manastirea Octodecatului si l-au aruncat in mijlocul manastirii, ocarand pe calugarii cei ce locuiau acolo si zicandu-le: "Hraniti pe acesta ce l-ati nascut". Atunci egumenul, vazand pe prunc, a crezut lucrul si s-a mahnit foarte tare asupra celei nevinovate si curate cu inima si cu trupul. Drept aceea, aducand pe frati si chemand pe Teodor l-a intrebat zicand: "Spune-ne noua, ticalosule, de ce-ai facut aceasta? Ai adus necinste asupra manastirii noastre si ocara asupra randuielii noastre celei calugaresti, netemandu-te de Dumnezeu. Noi te-am avut pe tine ca pe un inger, iar tu te-ai facut ca un diavol! Deci, spune-ne noua lucrul tau cel faradelege". Iar fericita Teodora, minunandu-se de napasta aceea, tacea negraind nimic decat: "Iertati-ma, parintilor sfinti, pacatos sunt!" Iar ei facand sfat au izgonit-o pe ea din manastire cu necinste si cu batai, dandu-i in brate pruncul.

O, minunata rabdare a fericitei! Pentru ca putea cu un cuvant sa-si arate nevinovatia dar n-a vrut sa arate aceasta taina, ca era femeie, vrand ca sub acoperamantul acestui pacat strain sa patimeasca pentru pacatul sau cel mai dinainte.

Luand pruncul, a sezut inaintea manastirii tanguindu-se ca Adam cel izgonit din rai. Si a facut inaintea manastirii o coliba mica pentru prunc si cerand lapte la pastori, a hranit pruncul sapte ani, in foame si in sete si in golatate, avandu-si bautura din mare si rabdand gerul si zaduful, cu buruieni salbatice hranindu-se.

Nesuferind diavolul o rabdare ca aceasta a ei, a vrut sa o insele in chipul acesta: s-a prefacut in chipul barbatului ei si, intrand in coliba unde sedea ea cu pruncul, i-a zis: "Aici sezi dar, stapana mea? Eu de atatia ani ma ostenesc plangand si cautandu-te si tu nu te grijesti de mine, stapana mea? Au nu stii ca pentru tine mi-am lasat tata si mama iar tu m-ai lasat pe mine? Cine te-a amagit ca sa vii la acest loc? Unde este culoarea fetii tale? Pentru ce te-ai uscat asa? Vino, iubita mea, sa mergem la casa noastra, pentru ca de vei voi sa-ti pazesti curatia, apoi si acasa vei putea, ca eu nu te voi supara pe tine de aceasta. Adu-ti aminte de dragostea mea, stapana, si vino cu mine la casa noastra."

Zicand diavolul acestea, fericita n-a cunoscut ca este diavolul, ci i se parea ca este cu adevarat barbatul ei si i-a zis: "Nu-mi este cu putinta sa ma intorc la tine in lumea din care am fugit pentru pacatul meu. Ma tem sa nu cad in alte pacate mai rele".
Reply With Quote