View Single Post
  #10  
Vechi 29.11.2017, 16:00:26
Bucuriepedrum's Avatar
Bucuriepedrum Bucuriepedrum is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.08.2017
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 454
Implicit

Elena, omenește vorbind, când drumul tău e spre/într-un anumit loc, ți se deschid niște uși singure, îți trimite Dumnezeu oamenii de care ai nevoie, te ajută. Eu sunt printre fraierii care pricep tare greu, iar deciziile pe care le iau sub presiune (deciziile mari, mai ales) înclină să iasă prost, însă nici pe mine nu m-a uitat Creatorul.

Exemplu concret, că tot vorbeai de alegerea profesiei: eu m-am pregătit în liceu pentru medicină. Am dat admitere, am picat. Nici prin cap nu-mi trecea să urmez o altă facultate, nu îmi puteam închipui ce altceva aș putea face, dar Hristos a lucrat prin oameni: prima mea profesoară de pian împreună cu soțul ei, tot profesor, au intervenit și m-au încurajat, mi-au spus că ei mereu m-au văzut pentru muzică, aici aș fi fericită și m-aș împlini în mod real. Și aveau dreptate, spitalul nu e de mine, probabil aș plânge cot la cot cu bolnavii.

Acum nu-ți închipui c-au mers toate ca pe roate din prima, mi-a luat și mie ceva până să accept. Ideea este că am simțit, în iarnă, că nu mai vreau la UMF, așa că m-am înscris eu singură (neîmpinsă de ei, de data asta) la conservator în anul următor, am intrat, iar acum sunt în anul III. Și mi-e bine și știu că aici m-a vrut Dumnezeu.

N.b. A propos de simțit, nici eu nu eram sigură că decizia mea (rocada dinspre medicină spre muzică) e bună. Și m-am rugat. E adevărat, neconvențial, mă rugam în minte. N-am citit acatiste, n-am postit altfel decât miercuri și vineri. Iar Dumnezeu mi-a răspuns (direct și simplu, ca pentru proști, că eu altfel nu pricep): mă grăbeam într-o seară pe treptele conservatorului (încă nu eram studentă), întârziasem la o repetiție, când am zărit o iconiță plastifiată întoarsă cu fața în jos. În viața mea n-am dat peste așa ceva în facultate (sunt mulți neoprotestanți la noi, ar fi și culmea). M-am oprit, nu voiam să o iau, intenționam doar s-o ridic și s-o așez undeva sus, pe balustrada de alături, cu fața în sus. Când am întors-o, am recunoscut chipul Sfântului Efrem cel Nou... Era exact icoana de pe coperta primei mele cărți despre el. Nu i-am mai dat drumul, am băgat-o rapid în geantă și am fugit unde era nevoie de mine. Am știut atunci cu certitudine unde mi-e locul. În prezent, icoana e în permanență cu mine.
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele."

Nu sunt evreică, dar iubesc Israelul și nădăjduiesc s-ajung să păseșc unde a călcat Iisus:
www.youtube.com/watch?v=zavGRapeMmA

Mă găsiți și aici: https://www.facebook.com/diana.sasarman
Reply With Quote