[Seraphim7]

Ăsta e de prin 2017....

E totul gol,incomensurabil si pustiu,nu mai există nimic,tot ce a fost,tot ce este si nimicul,singurele lucruri care vor mai fi.Nu mai e nici prezent,nici trecut,există doar un viitor care nu mai vine.Ne mângâiem unii pe alții,fiindcă nimeni nu mai plânge,toti ascultăm muzica absurdului.Plăcerea a dispărut,a mai rămas doar vibrația si frecventa dorinței.Nu mai gândește nimeni deoarece ideile au propia lor constiinta si sunt de sine stătătoare,ele controlează totul.Noi am devenit doar gazde,în noi sălășluiește El,a prins viată din ideile noastre,acum suntem doar un generator,o materie plată si amorfă,căzută în capcana unei energii care avea nevoie doar de o idee,una sa crească în noi,să prindă viată,să o credem si sa o hrănim cu sufletul nostru,să ne sugă energia vitală pe care o oferim de bună voie.Mintea-i atât de ocupată,plăcerea,satisfacția,carnea,ne umplem de amăgire si e orgasmic.Frumusețea izbește nefirescul,îl pictează chiar si în suflet.Unii se machiază si pe interior.Putred si absent,singur si călătorind în singuratate. Zilele îmi par eterne în efemer si e chinuitor sa existi printre morminte.Cauza a dispărut,mai rămâne doar un scop pe care îl exploatez ca sa mai pot exista.E îngrozitor,e falic si fără esența,chiar dacă-i rupt încă resimte,dar e atât de scurt,si totuși nu mereu lumina e la capul tunelului,ci mai degrabă o speranță.Una inutilă,dar totuși compania iluziei face viata mai suportabilă.Hai sa ne autoamagim,să ne tăvălim în minciună,si sa zâmbim prostește.Viata oferă ceea ce fiecare poate să vadă în ea.E abstract,e stupid,cult sau mistic.Poate-i jegos,sau să murim în lux.Hai sa ne ametim simțurile,să căscăm dimineața si sa negam totul.Hai sa ne ..... pe noi de frică,sau sa stăm ...... în fata cărnii,să ne gândim mereu la ea.Jegul poate fi atrăgător,poate doar fiindcă e .....