[Laur28]

-Fratele meu voia să plece într-o excursie şi avea un câine pe care voia să mi-l lase mie. Eu i-am spus părintelui, iar părintele [Lavrentie Sovre] mi-a spus: “Ce vrei, să-ţi iei câine ca să te apere de draci? Fiule, ţi-ai luat câine, ţi-ai luat idol! Mâncarea pe care o dai la un câine mai bine o dai la un cerşetor.

Am fost surprins la auzul acestor cuvinte, dar dupa un timp de gandire mi-am dat seama ca parintele are dreptate. Nu se inchina nimeni cainelui (dintre crestini) facand metanii in fata lui, dar se inchina atunci cand cheltuie milioane ca sa-l duca la un coafor sa-l aranjeze, cand il duce la inot, cand il rasfata cu mancare speciala pentru caini, cand il iubeste precum un om. De altfel, ultima parte este si cea mai mare greseala pe care un om o poate face in raport cu un animal (din ea izvorasc toate celelalte). Daca iubesc un caine, il iubesc pentru ca Dumnezeu l-a creat, nu pentru ca exista. Si omul e creatie a lui Dumnezeu, dar e special, deci i se cuvine un sentiment la fel de special, iar despre el pot spune ca-l iubesc pentru ca exista si mi se pare nepotrivit sa impartasesc aceasta dragoste unui animal, punand semn de egalitate intre el si om. Nu stiu daca un caine nutreste vreun sentiment , dar sunt sigur ca daca o face nu e la fel de profund ca cel din inima omului. Si tocmai aceasta nestiinta ne conduce catre pacat, caci nestiind ne imaginam, dar empatia se bazeaza doar pe sentimentele cunoscute de om si atunci ne imaginam ca pisica sau catelul ne iubeste cu aceeasi dragostea de care noi suntem in stare. Dar dragostea de care noi suntem in stare nu cunoaste limite, trecand dincolo de ratiune pentru ca Dumnezeu e dragoste si noi am fost facuti dupa chipul si asemanarea Sa. Si asa ajungem sa ne iubim animalele, crezand ca si ele ne iubesc la fel de mult. Insa sentimentele lor nu trec dincolo de instict (nici macar ratiune). Daca un leopard isi apara puiul, il apara din instinct. Dovada o reprezinta faptul ca dupa trei ani (nu stiu exact) puiul e nevoit sa plece. Chiar mama il alunga. Deci "dragostea" a disparut.

Sunt convins ca daca as face un sondaj de opinie cu intrebarea: "Ce animal iubiti cel mai mult?" locul intai l-ar ocupa cainele, iar al doilea, pisica. De ce nu iubim calul la fel de mult? Sau o testoasa sau o soparla? Din cauza comportamentului primei specii foarte simpatic (ochii mari, urechile date peste cap, guduratul, limbile date peste fata) despre care consideram ca e manifestare a iubirii animalului fata de noi. Dar toate aceste fapte stau inscrise in codul lor genetic si nu sunt decat niste atitudini fixe pe care le manifesta ori de cate ori e nevoie si in haita, in salbaticie. Cainele cu un rang inferior, la intoarcerea masculului alfa va pleca capul si urechile (facand ochii sa para mai mari), se va guduri pe langa el, ii va linge botul etc. Mai spunem despre ei ca sunt simpatici cand se aseaza pe spate cu burta la noi si credem ca cer scarpinati. De fapt asta este unul dintre cele mai mari gesturi de supunere pentru ca ei nu-si arata burta, ci organele genitale. Cu alte cuvinte pentru cainele nostru noi suntem masculul alfa, nu omul care-l iubeste. Daca sta langa noi, o face pentru ca in afara haitei nu poate supravietui si ne e devotat pentru ca masculul alfa oricand il poate alunga. Nu pentru ca ne iubeste. Un comportament frumos, insa inselator.

Iar in intamplarile in care cainele isi salveaza stapanul poate fi mai mult decat "dragostea" lui:
A doua zi s-a sculat Valaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s-a dus cu căpeteniile Moabului.
Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale.
Cum şedea el pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, şi s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum.
Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde de o parte şi de alta era zid;
Şi asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid şi a strâns piciorul lui Valaam în zid, şi acesta iar a început s-o bată.
Îngerul Domnului însă a trecut iar şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga.
Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam şi a început să bată asina cu toiagul.
Dar Domnul a deschis gura asinei şi aceasta a zis către Valaam: „Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?”
Şi Valaam a zis către asină: „Pentru că ţi-ai râs de mine; de aş fi avut în mână o sabie, te-aş fi ucis aici pe loc”.
Răspuns-a asina lui Valaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tinereţile tale şi până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta aşa cu tine?” Şi el a zis: „Nu!”
Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ.
Iar îngerul Domnului i-a zis: „De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea;
Şi asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de Ia mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe ea aş fi lăsat-o vie”.

La fel si cu calul care isi omoara stapanul: de unde stim ca nu este vorba despre un duh necurat? In porci au putut intra atatea duhuri necurate.

Si iar ii dau dreptate parintelui care spunea ca ne construim idoli din caine cand imi amintesc de o vedeta care a murit si i-a lasat testament cainelui ei averea de 11 milioane de dolari. Multi ar putea crede ca fac o fapta buna ca au grija de o faptura a lui Dumnezeu, dar cine le-a cerut asta? Cati nu au refuzat niciodata sa ii dea un ban vreunui cersetor si au trecut fara sa se uite la el? S-ar putea ca la Judecata sa nu fie considerat pacat, dar nici fapta buna, pentru ca cainele trebuie sa-i slujeasca omului si nu invers. Imi iau caine ca sa-mi apere casa, nu ca sa-mi tina companie, pisica sa manance soarecii din porumbar, nu s-o hranesc cu Wyskas. Si dragostea noastra ar trebui sa fie pe masura: ca de la stapan la sluga credincioasa, nu ca de la mama la copil. Hristos pentru om s-a rastignit, nu pentru animale. Deci de oameni sa ne ingrijim si noi, nu daca animalele ajung in rai sau dispar cu totul dupa moarte. Daca ajung, totusi, in rai si tu nu, ce te faci atunci?