Doamne, ma intreb daca am reusit vreodata sa-ti multumesc cu adevarat si daca am si gandit pentru ce sa-ti multumesc? Ce caut eu in lumea asta si ce ti-ai propus sa faci cu mine? Am venit pe lume inainte de vreme, aproape mort si dupa mai multe saptamani de incubator, nimeni nu credea ca o sa-mi mai revin. Si totusi, Tu ai zis: „Hai!” De ce, Doamne? Ai mei mai aveau acasa inca 5 copii. Mai eram eu necesar pentru mantuirea parintilor mei?... La trei ani, „mi-am luat lumea’n cap” si am plecat de langa fratii mei care se jucau pe maidan, departe-departe, in directia opusa unde ar fi trebuit sa o gasesc pe mama. Si am hoinarit prin vii pana la lasarea serii, cand ai trimis un batran cum-se-cade, din satul vecin, m-a luat in brate si m-a dus acasa la el, pana a aflat de unde sunt si care mama plange dupa mine. Daca m-ar fi prins noaptea, as fi devenit un inger... La 17 ani, am fost dus „in gluma” in mijlocul raului Colentina de cumnatul meu surdo-mut, desi stia ca eu nu pot sa inot. Nu a lipsit mult ca el insusi sa se inece, tot cautandu-ma in alta parte. Pentru mine, Tu ai trimis un... vapor. De acolo a sarit un tanar gata parca pregatit sa ma salveze. Exact acolo, exact atunci. De ce, Doamne? Eram un copil obisnuit si nu facusem nimic care sa merite salvarea mea. Mai tarziu am inceput sa cunosc pacatul si m-ai tot avertizat sa ma astampar, dar, desi ma inspaimantam, redeveneam in scurt timp victima a pacatului. La 26 de ani, ai dat cu mine de pamant si am simtit suflarea mortii in ceafa. Nimeni nu-mi mai dadea vreo sansa. NIMENI. Dar Tu, mult milostiv, te-ai indurat de lacrimile mamei si m-ai nascut din nou. De ce, Doamne? Stii bine ca nu meritam... Apoi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, am luat-o de la capat, in loc sa Te cunosc pe Tine, sa-Ti multumesc si sa-Ti fiu recunoscator. Cata rabdare ai putut sa ai si de ce? Cand in sfarsit am considerat ca ar fi timpul sa ma adun de pe drumuri, mi-ai scos-o in cale pe cea care avea sa devina mama copiilor mei. NIMENI nu credea in relatia noastra. Era mult prea mult pentru mine. Dar nu Ti-am cerut decat atat: „Doamne, daca nu ne potrivim, tine-ma departe de ea, oricat mi-ar fi de greu!” Iar Tu ne-ai apropiat si ne-ai unit. N-am cunoscut pe lume un suflet atat de bun ca al ei. De ce tocmai eu, Doamne? Iata, se implinesc 20 de ani de-atunci... Au aparut copiii si ne-ai aratat fericirea asa cum nici nu ne puteam inchipui. Sunt sanatosi, deschisi, extrem de iubitori si sensibili, iar ceea ce depaseste obisnuitul, este ca cel mic Te cauta pe Tine asa cum NU am fost eu in stare sa Te caut toata viata mea. Oare de ce? Acesta sa fi fost rolul meu pentru care m-ai salvat de atatea ori?
Nu merit nimic din tot ce mi-ai dat, Doamne. Cine va plati pentru toate si cum? Sunt atat de sarac in daruri!... Si... inca iti mai cer! Iti cer, Doamne, acea picatura de dragoste, pe care s-o strecori in sufletul meu si sa-mi umple intreaga mea fiinta, pana la cea mai de pe urma celula. Imi tot doresc sa Te iubesc, dar inca mi se pare ca nu am destula vointa si putere. Inca nu stapanesc in totalitate lenea, mania, nerabdarea, mandria... Rugaciunea vine, dar inca nu si-a facut salas comod in inima mea, de unde sa nu mai plece niciodata. De mi-ai da o picatura de dragoste, una singura, cred ca mi-ar fi de-ajuns sa transform sufletul meu pacatos si mandru, in smerenie si jertfa.
Dar... Tu stii cum e mai bine. Oricum, Iti multumesc pentru tot. Miluieste-ma pe mine, pacatosul si pe toti cei ce ti se roaga cu credinta si ne binecuvinteaza cu intelepciunea si cu Harul Tau cel Sfant!