Citat:
În prealabil postat de gpalama
Sf. Ignatie Briancianinov spune despre lucrarea lui Thomas Kempis (Urmarea lui Hristos) ca este scrisa "sub parere persoanala", avand marturie din mai multi oameni cu viata sfanta pentru aceasta carte si ca nu o recomanda....
Sunt multi duhovnici romani care au carti exceptionale de povatuire duhovniceasca....
|
Într-adevăr, "Urmarea lui Hristos" de Toma de Kempis este o carte controversată asupra căreia s-a emis un embargo cu largă susținere printre personalități influente în Biserică, deși nu puțini au fost și cei care au recomandat-o ca lectură obligatorie pentru credincioși.
Părerile, deci, sunt împărțite, iar în tabăra pro-Kampis se găsesc inclusiv sfinți (de exemplu sfântul Nicodim Aghioritul care a și editat-o în grecește, făcându-i o intrare fastuoasă în lumea ortodoxă, alături de prima versiune a Filocaliei).
A fost tipărită în limba română veche, pentru prima dată, în 1646 la Mănăstirea Dealu, tiparnița oficială a Mitropoliei Târgoviștei, ediția respectivă fiind dedicată solemn mitropolitului Varlaam al Moldovei.
Există dovezi că a fost receptată pozitiv în Sfântul Munte într-o anumită perioadă, întrucât este citată ca argument în "cearta colivarilor" de partea susținătorilor împărtășirii dese.
Nu cred că best seller-ul lui Toma de Kampis trebuie respins automat doar în baza contrarecomandărilor de autoritate emise de personalități influente în interiorul ortodoxiei (deși au și acelea un rost important), ci receptat cu suspiciune pentru că a fost secole de-a rândul principala portiță prin care a întrat în Biserică virusul pietismului catolic semiluminat purtător de al unei evlavii deviate eclezial în direcția individualismului religios, subiectivismului soteriologic (foarte asemănător celui adoptat ca doctrină oficială în protestantisme), misticismului egocentric etc.
Desigur, cei infectați deja de pietism nu vor recunoaște aceste trăsături contradictorii cu propovăduirea esențială a dreptei credințe și de aceea au nevoie de atenționări autoritariste de tipul celei emise de Sfântul Ignatie Briancianinov.
Asta nu înseamnă că nu poate fi citită laolaltă cu alte producții literare religioase heterodoxe sau opere ale culturii seculare, însă nicidecum în calitate de lectură duhovnicească.