Citat:
În prealabil postat de AlinB
Acum depinde si ce vrei tu, sa fii sclav in alea 10.000 fabrici sau sa alegi macar unde sa sclavagesti sau, daca te duce putin capul sa fii si nitel boier/patron.
Ca altfel, strangeai la saiba pe salariul minim pe economie si erai impuscat daca sareai gardul sperand la ceva mai mult, in loc de ce faci acum, tai frunza la caini prin Germania.
|
Domnule, NU era nimeni sclav in fabricile romanesti inainte de 1989! Cu un salariu mediu de 2500 lei/luna, iti puteai permite sa-ti cumperi si mancare destula, si de imbracat, iti plateai chiria infima la bloc, plateai toate utilitatile fara nici o problema, te duceai cel putin o data pe an in concediul la mare sau la munte, iti mobilai casa prin rate avantajoase prin CEC, iti puteai permite sa calatoresti cu orice fel de mijloc de transport in comun (biletul la tren rapid clasa 1 Iasi-Bucuresti era de cca 150 lei, iar biletul unui zbor cu avionul TAROM pe acceiasi distanta era de cca 300 lei), iti puteau permite oricând doreai o masa la restaurant (care- cu tot cu mancare, bautura si bacsisul lautarului nu depasea 100 lei), iti permiteai sa te duci la piese de teatru, meciuri de fotbal, iar de 1 mai sau 23 August dupa defilare tot romanul iesea la iarba verde, cu mici si bere.
Educatia era absolut gratuita la toate nivelurile, iar statul suporta toate cheltuielire de masa si cazare pentru studenti.
Iar la Husi, la Sectia de Utilaj Complex, un muncitor lua si 4000 lei/luna- asta prin eforturile regretatului sef de sectie si maistru Teodor Loghin (care, e adevarat prin mijloace mai neortodoxe poate, reusisera sa obtina contracte de export a utilajului petrolier produs la Husi in China).
Dupa revolutie, unii dobitoci l-au inlaturat de la conducerea unitatii.
Când au venit chinezii sa reinoiasca contractele, si au dat de noua conducere, au spus ca ei nu discuta decat cu domnul Loghin.
Noua conducere a incercat sa discute cu ei, dar chinezii (in lipsa lui Loghin) au refuzat categoric, au plecat si au renuntat la toate contractele cu SUC Husi.
Rezultatul ? S-au pierdut contractele, fabrica a decazut, iar astazi se chinuie sa supravietuiasca cu mai putin de 200 de salariati (fata de peste 2000 de salariati in 1990).