View Single Post
  #9  
Vechi 13.04.2018, 06:24:46
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.886
Implicit

Vineri, în Săptămâna Luminată, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Această sărbătoare dedicată Maicii Domnului este strâns legată de sărbătoarea Învierii. Este foarte importantă, întrucât ne arată poziția și rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii. Sărbătoarea de astăzi ne amintește de o minune săvârșită prin apa unui izvor, prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu. Peste acel izvor s-a construit o biserică, numită „Izvorul Tămăduirii”, și multe minuni s-au săvârșit acolo spre bucuria celor bolnavi și îndurerați. Acest izvor material ne arată Izvorul cel viu al mântuirii noastre, pe Maica Domnului, la care găsește speranță, mângâiere și încurajare tot sufletul întristat și necăjit.
În Sinaxarul sărbătorii Izvorului Tămăduirii ni se spune: Vineri în Săptămâna Luminată, se prăznuiește sfințirea Bisericii Preasfintei stăpânei noastre și Maicii lui Dumnezeu, a Izvorului celui de Viață purtător. Se mai face pomenirea minunilor celor mai presus de fire care s-au săvârșit de către Maica lui Dumnezeu în acest sfânt locaș.
Toate zilele Săptămânii Luminate sunt pentru noi ca o singură zi pascală. Vinerea Luminată este cu atât mai deosebită, încât acum se săvârșește slujba specială a Sfințirii apei cu care se stropesc bisericile, oamenii și casele. Slujba din Vinerea Luminată, prin cântările ei, pune accentul pe mijlocirea pe care o săvârșește Maica Domnului în fața Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos.
De Izvorul Tămăduirii, după Sfânta Liturghie, preoții săvârșesc Sfințirea mică a apei. Apa sfințită este luată de credincioși și folosită spre vindecare și întărirea credinței.
Istoricul sărbătorii
Sărbătoarea datează din secolul al V-lea și face amintire de minunile de la izvorul din apropierea Constantinopolului și despre bisericile construite ca mulțumire aici de împărații Leon cel Mare (457-474) și Justinian cel Mare (527-565).
Aghiografia care vorbește de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii ne relatează că Leon, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. A întâlnit un bătrân orb care i-a cerut să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon a căutat în apropiere un izvor, dar nu a găsit. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: îNu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați“. Leon a făcut ascultare și, astfel, a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea. I-a spălat fața cu această apă, iar orbul a început să vadă.
După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (în secolul VI), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulțumire a construit o biserică mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453, când au cucerit Constantinopolul.
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli și a tămăduit diferite răni și suferințe. Credincioșii care merg la Istanbul (Constantinopolul de odinioară) se pot închina în Biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.
În decursul veacurilor, și-au primit vindecare de la acest izvor numeroase personalități ale istoriei bizantine amintite în sinaxar: împăratul Leon Înțeleptul și soția sa, Teofana, Patriarhul Ștefan, fratele împăratului, Patriarhul Ioan al Ierusalimului, împăratul Roman Lecapenul și mulți credincioși. Datorită acestor vindecări miraculoase, în acest loc s-a născut sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care s-a răspândit în scurt timp în toată lumea ortodoxă.
Ce înseamnă „Theotokos”
Sărbătoarea de astăzi, fiind închinată Maicii Domnului, este un bun prilej de a descoperi teologia ortodoxă legată de Sfânta Fecioară Maria. În Biserica Ortodoxă, ea este cunoscută sub numele de Maica Domnului, iar în cult, Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna Noastră, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioară Maria. Toate aceste numiri ale Sfintei Fecioare Maria își au fundament dogmatic în hotărârile Sinodului al III-lea Ecumenic desfășurat la Efes în anul 431 (Asia Mică, Turcia de astăzi). La acest sinod s-a hotărât că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) și s-a mărturisit că ea este Maica Domnului. Prin această hotărâre, Biserica recunoaște cele două atribute ale Sfintei Fecioare Maria: meritul de a fi născut pe Dumnezeu în trup și pururea fecioria ei. Plecând de la hotărârile Sinodului al III-lea Ecumenic, s-au pus bazele a ceea ce în teologie se numește mariologie - teologia despre Maica Domnului. „Theotokos”, termenul prin care este definită Sfânta Fecioară Maria ca Născătoare de Dumnezeu, provine din limba greacă și înseamnă „Purtătoare de Dumnezeu” sau „Cea care I-a dat naștere lui Dumnezeu”, însă formula uzitată de Biserica Ortodoxă Română a acestui termen, în traducerea liturgică românească, este „Născătoare de Dumnezeu”. Semnificația teologică a acestui nume reprezintă reafirmarea faptului că Iisus din Nazaret, Fiul Mariei, este Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, aceste două firi, divină și umană, fiind unite într-o singură Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu Fiul. De aceea, Fecioara Maria este cinstită de către Biserică printr-un cult de supravenerare sau hiperdulia, după etimologia termenului grecesc. Acest lucru este mărturisit și de faptul că Maica Domnului ocupă un loc ales și cu totul aparte în conștiința creștin-ortodoxă, tocmai datorită înțelegerii depline și drepte a tradiției bisericești, așa cum este exprimată ea în mărturiile Sfintei Scripturi, ale Sfinților Părinți și ale scriitorilor bisericești din primele secole creștine, dar și în hotărârile sinoadelor ecumenice.
Să ne rugăm astăzi Maicii Domnului prin cuvintele imnografului inspirat: „Pe fântâna cea pururea curgătoare și de viață dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăște apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăște tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apă cu credință și să zicem: rugămu-ne, rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ție: Bucură-te, Ceea ce ești izvor de viață dătător!” (Condac din Acatistul Izvorului Tămăduirii)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote