[SIZE=3]Fratilor, Sf.Maria Egipteanca nu invatat carte deloc, asa ca ea nu avea de unde sti Sf.Scriptura... totusi de unde stia atea versete cand s-a intalnit cu Avva Zosima? ca o intreaba Avva pe Cuvioasa: "De unde stii atatea versete, ca aici in pustie nu ai nici haina?" iar sfanta i-a raspuns: "Nici carte nu am facut si nici nu am avut de unde invata!"...[/SIZE]
[SIZE=3]Totusi, Domnul Hristos a spus "sa nu ne temem in fata chinuitorilor ce raspuns le vom da, caci ne va da noua Duhul a grai cele de trebuinta!"... Iar Sfintii Apostoli, ne spun Sf.Evanghelii dupa Sfintii Evanghelisti, ca nu au inteles activitatea Domnului Hristos si nici s-au lamurit de Persoana Sa , desi vedeau atatea minuni si auzeau atatea invataturi (au auzit si marturisirea lui Petru), pana cand s-a pogorat Duhul Sfant peste ei!!! Dupa Inviere erau totusi nedumeriti, chiar si dupa Inaltarea Sa la cer...[/SIZE]
[SIZE=3]Ceea ce ma face sa trag concluzia, si-n urma citirii Sfintilor Parinti, ale Cuviosilor si Traitorilor pustiilor, ca daca noi am fi pastrat legatura cu Hristos, asa cum Adam era in Rai, nu aveam nevoie de Scriptura! Caci in acea legatura tainica cu Hristos din inimile noastre, experierea lui Hristos in contemplatie, ne invata cele de taina! Isihastii nu aveau Sf.Scriptura in pustie, si totusi stiau N versete... dar nu numai ca le stiau, ci si le traiau, pt ca Domnul Hristos prin Harul Sau le lucra in ei! "Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator" ori, Insusi Hristos este Cuvantul Vietii, este Logosul ce S-a intrupat, "chip de rob luand"! Insusi unirea cu El, este descoperirea Logosului, caci Logosul este Persoana a doua din Sf.Treimi, este Cuvantul lui Dumnezeu, proorocit prin sfintii prooroci ai Vechiului Testament, si aratat noua prin Insasi intruparea Sa! "Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal", si inca: "Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine" si inca: "Cel care crede in Mine rauri de apa vie vor curge din pantecele lui". [/SIZE]
[SIZE=3]Iata ce ne invata un sihastru (necunoscut - in "Vedere duhovniceasca" Ed.Bizantina, f.a., traducere din greaca de Pr.Constantin Coman): [/SIZE]
[SIZE=3]Daca mintea ne este CURATA il putem primi pe Stapanul Hrisos si atunci putem rosti rugaciuneasi sa o avem fara incetare in inima noastra - aceasa numai prin post continuu, prin umilirea trupului prin osteneala si nevointa, caci postul neincetat curateste trupul postitorului de lucrarea si materia poftei cele rele, iar ostenirea trupului mortifica zvacnirile necuviincioase ale carnii, iar umilirea aduce rugaciunea. Odata venita rugaciunea aceasta va lumina sufletul si inima si mintea cu razele stralucitoare care izvorasc in chip sensibil din numele lui Hristos. Daca mintea este luminata, atunci omul distinge ceea ce este folositor pt suflet de ceea ce este vatamator. Pe cel care are inima lui smerita si zdrobita de staruinta rugaciunii, se coboara Harul si se umple de toata mangaierea si dulceata duhovniceasca. Prin urmare el primesteo instiintare de acest Har ca s-a impacat cu Dumnezeu si incepe a grai multe cuvinte din Sf.Scriptura, care arata ca Dumnezeu a primit pocainta lui si rugaciunea lui. Dar nu numai aceasta se intampla, ci si inca alte intelesuri ceresti si dumnezeiesti ies din gura lui! Deoarece a fost risipit norul cel intunecos al pacatului de catre luminarea rugaciunii mintii si cugeta armonia cuvantului sfant care spune "le-a deschis lor mintea ca sa inteleaga Scripturile"; deoarece inima clocoteste de intelesuri dumnezeiesti, iar gura lui vorbeste in parabole "deschide-voi in pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru inceput!" (ps.77). Cand omul spune rugaciunea cu silinta si zdrobire de inima, se aprinde le lucrarea Duhului Sfant si face sa izvorasca din inima apa cea vie a intelesurilor dumnezeiesti, dar de indata ce inceteaza rugaciunea, inceteaza si izvorul intelesurilor dumnezeiesti.[/SIZE]
[SIZE=3]Aceasta e din unirea cu Hristos, din comuniunea cu El, NEINTRERUPTA! Caci in aceasta comuniune stransa, este IUBIREA ce ne leaga de Hristos, caci "cine ramane in iubire, ramane in Hristos si Hristos intru el". E ca intre doi prieteni, in care increderea este reciproca si fiecare isi dezvaluie cele ale sufletului sau celuilalt! Desi nu deodata, ci putin cate putin, asa cum creste Iubirea, asa creste si daruirea! Si fiecare isi descopere tainele sale unul altuia! Si se cunosc unul pe celalalt si raman intru pretuire si iubire sfanta! Asa si in "prietenia" cu Hristos, avnd o legatura stransa cu El, si noi fiind SINCERI cu El, (atat in scaunul spovedaniei, cat si fata de aproapele), El ne descopera din tainele Sale! Si ne daruieste din Darurile Sale, caci fiind de la El, le primeste de la noi ca fiind ale noastre! Vedeti iubirea suprema a lui Dumnezeu?[/SIZE]
[SIZE=3]Si nici nu avem nevoie sa ne straduim sa intelegem, ca sa nu "ispitim" pe Dumnezeu, caci fara unirea cu El, nimic nu vom avea! "In inima murdara, nesocotita si nepregatita Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, degraba va iesi!"[/SIZE]
[SIZE=3]Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru pacatele noastre, sa ne curatim inimile si asa vom vedea pe Dumnezeu precum spunem in "Fericiri": "Fericiti cei curati cu inima ca aceia, vor vedea pe Dumnezeu"![/SIZE]
[SIZE=3]Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin![/SIZE]
PS: E mai bine sa fim mai simpli decat atat de "doxati" in teologie! Smerenia este Hristos, si cine este smerit este chipul lui Hristos!
|