View Single Post
  #19  
Vechi 23.01.2010, 12:31:52
vali99 vali99 is offline
Member
 
Data înregistrării: 17.12.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 54
Implicit

Citat:
În prealabil postat de maria32 Vezi mesajul
nedumerirea mea si a unor apropiati cu care mai am alinarea de a discuta cele de suflet si duhovnicesti... oamenii fac parte din lume... lumea aceasta pe care suntem indemnati s-o uram...
cum sa uram lumea si totusi sa iubim oamenii?
stiu raspunsul "clasic".. "iubeste pacatosul si uraste-i pacatul", dar totusi... cum sa iubesti pacatosul/pacatosii si sa le urasti pacatele cand toate acestea fac parte din lume..?
eu iubesc lumea... asa cu toate ale ei, cu bune si rele..
nu pot sa nu-mi iubesc mama si apropiatii, prietenii si pe toti oamenii si totusi mi se cere sa nu-i mai iubesc mai presus de Dumnezeu.
Vreau sa fac asta dar cum putem dobandi aceasta?
Oare iubindu-L pe EL nu-i iubim prin EL si pe ei? Caci toti sunt ai LUI, toti sunt parte a lumii acesteia stricacioase, care lasata de EL este. Nu stricacioasa ci frumoasa.
Eu nu inteleg cum trebuie sa suferim si totusi sa fim fericiti.
Dumnezeu e bun si nu vrea sa fim nefericiti. Iar la iubirea adevarata si deplina de El ni se spune ca nu putem ajunge altfel decat prin suferinta. Pentru ca departarea de cele lumesti presupune acestea.
Nu vreau o cale "cruce" usoara ci doar una pe care s-o inteleg.
Stiu ca rugaciunea ma poate ajuta in aceasta, si ma rog. Atat cat pot. Nu vreau sa masor aici sau sa afirm aici masuri ca "mult" sau "putin". Poate ce inseamna pt mine mult pt unii ar fi f putin, iar ce inseamna pentru mine putin ptr altii ar fi mult.
Insa, as vrea sa stiu si parerile voastre.
Poate ma vor ajuta. Poate ma vor "incurca" mai tare in cautarea mea.
Insa imi pun speranta ca Dumnezeu va orandui pentru mine lucrurile astfel ca eu sa ma folosesc de raspunsurile voastre in bine si spre mantuirea sufletului.
IL rog pe EL pentru aceasta, iar pe voi, fratii si surorile mele, sa-mi raspundeti.

Multumesc

Domnul sa va binecuvanteze si sa va dea intelepciune sa-mi raspundeti

Lumea in NT are 2 intelesuri: lumea ca si creatie a lui DUmnezeu - si nu pe aceasta lume trebuie sa o uram - si lumea pacatului, lumea diavolului - pe aceasta trebuie sa o uram. Pe oameni, oricum ar fi ei,trebuie sa-i iubim, dar vorba unui parinte, abia ajungem citeodata sa-i iubim pe cei din familia noastra si pe prieteni, totusi macar incercam cite putin intii sa-i rabdam cind ne necajesc sau ne urasc, apoi incercam sa-i iertam si sa nu-i judecam. La dragostea aceasta adevarata ajung sfintii. SFSiluan Atonitul povestea ca un muncitor suparat ca economul l-a pus sa faca ceva i-a zis "caine!", la care economul, cu blindete, l-a chemat, i-a dat o cafea si i-a zis "sa-mi spui intotdeauna asa" - in acest moment omul s-a umilit si a devenit cel mai ascultator muncitor...se vede ca economul era smerit si avea lucrare duhovniceasca. ..
Legat de dragostea fata de cei din familie, e ceva normal, dar incercam sa-i iubim pt Dumnezeu, si acest lucru se vede de ex cind ne moare cineva din familie si noi ne luam la cearta cu DUmnezeu, inseamna ca am facut din ei idoli, de acest lucru vrea DUmnezeu sa ne scape...
Legat de rugaciune - am citi ceva f frumos de curind - era un crestin f simplu care cind se ducea la lucru intra in Biserica Sf Spiridon si se ducea la icoana Mantuitorului si zicea "buna dimineata Hristoase al meu, sunt Simeon. Te rog ajuta-ma sa-mi cistig painea si astazi", cind se intorcea de la lucru iar intra si zicea "buna seara, Hristoase al meu, sunt SImeon, iti multumesc ca m-ai ajutat si azi". Cind a imbatrinit, zacea singur, bolnav intr-un spital si o asistenta i-a zis "bunicutule, nu vine nimeni pe la mata?", ba da zice Simeon in fiecare dimineata vine Hristos si zice "buna dimineata, Simeoane, sunt Hristos, fa rabdare", seara iar vine si zice "buna seara, SImeoan, sunt Hristos, fa rabdare" si sa stii ca peste 2 zile a zis ca vine sa ma ia. Si asa a fost......
Rugaciunea din inima strapunge cerul...
Reply With Quote