Citat:
În prealabil postat de Mena59
Parerea mea este ca daca ceea ce ai facut iti creeaza un anume disconfort sufletesc atunci trebuie sa actionezi cerandu-ti iertare de la cel pe care l-a supatat fapta ta... Cand te vei spovedi sa nu uiti sa-i spui duhovnicului acest lucru.
Eu stiu din experienta mea ca orice fapta a mea, care nu pare a fi gresita, dar "imi sta pe suflet" sau imi da neliniste nu este corecta. Atunci imi cer iertare sau indrept cumva lucrurile.
Daca persoana nu te iarta, trebuie sa insisti sa-ti ceri iertare, sa aduci argumente, sa explici ce te-a facut sa procedezi asa. Si daca nici asa nu te iarta, e pacatul lui. Tu regreti ca l-ai suparat si mai departe rezolva Dumnezeu. Altadata nu vei mai face lucruri care-l supara... sau, ma rog, vezi ce zice duhovnicul. Sfatul lui e cel mai important.
|
Si daca ce am facut eu a fost cinstit si corect - dupa valorile mele morale, desigur- iar ce voia el era necinstit si incorect - tot dupa valorile mele, dupa ale lui, nu - ?
Acum se poate pune si intrebarea daca valorile mele dupa care judec sunt cu adevarat cele corecte, si nu sunt totusi subiective, discutabile..
( este un caz care imi da ceva bataie de cap in ultima vreme: un individ mai nonconformist este casatorit cu sotia doar religios, nu si civil ( paradoxal). Ce drepturi ( civile) ii confera sotiei acest statut?