Aveți dreptate. Pentru aceasta, când facem fapte de milostenie, este bine să le facem cu gândul la cel drag, plecat o vreme de lângă noi. Dumnezeu judecă nu numai în funcție de faptele însele, ci și de consecințele în lume ale faptelor respective (în limbaj pretențios: "de urmările temporale ale acțiunilor și omisiunilor"). Pe poet îl judecă nu numai pentru ce a făcut el însuși, ci și în funcție de câte inimi a înălțat poezia lui, pe preot îl judecă și în funcție de numărul celor pe care i-a adus la El sau i-a smintit, pe mamă o judecă în funcție și de cum l-a crescut în Cristos pe fiul sau pe fiica ei. Arătând Domnului că la cele bune ale noastre cel dispărut are o contribuție, ne facem martori ai apărării lui, alături de îngerul încredințat lui.
|