Nu e vorba neaparat daca sinucigasii pot sau nu sa fie iertati ci daca le foloseste rugaciunea si in ce fel. Au existat numerosi parinti ai bisericii cu dar al vederii in duh care au atras atentia ca rugaciunile si jertfele obisnuite pot sa faca rau unui asemenea suflet, sporind chinul la care este supus. Nu pentru ca rugaciunea in sine face rau, ci pentru ca felul cum au murit face duhuri rele stapane pe mecanisme ale sufletului care altfel nu le sunt accesibile nici la pacatosi foarte mari dar care nu au murit cu pacatul acesta. Asa cum si binele lumesc poate fi deturnat in rau, si binele spiritual (din pacate) nu este asa invulnerabil cum am putea crede. Imaginati-va ca dati in fiecare zi o bucata de carne unei persoane care nu poate sa manance si de care nici nu poate sa se descotoroseasca. Nu ati facut nici un bine, pentru ca in scurt timp acel biet om ar fi inconjurat de un morman de carne putreda.
Exista totusi o pomenire pentru absolut toate sufletele, si anume cea de la slujba Coborarii Sf. Duh. Unde, cu rugaciuni speciale care se adreseaza Sfintei Treimi si inadins se cere sa nu fim partasi la hula contra Duhului, biserica pomeneste toate sufletele, fara deci a face mentiune speciala dar incluzand ipso facto orice pacatos, si apostatii, si ereticii, si sinucigasii. Aceasta rugaciune este parte a marturisirii ca noi stim ca Dumnezeu nu doreste chinul nimanui si nici noi nu putem nici dori nici aproba chinul pacatosilor.
Mai exista mentiuni in Pateric despre sfinti care au usurat chinul pacatosilor intr-un fel sau altul si chiar mentiunea rugaciunii Sf. Grigore Cel Mare pentru Traian, intrucat sfantul a fost impresionat de faptul ca, desi pagan si persecutor, imparatul fusese un om virtuos si un conducator care nu punea binele lui personal inainte. Cititi istorisirea, este interesanta pentru multe dispute contemporane.