Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
nu a fost intentia mea sa te "cutremur".
dar stiu ca in situatii disperate omul crede ca el este singurul , de pe pamant, care sufera.sau ca suferinta lui e cea mai mare.
ei bine, oricat de grea este situatia in care te afli, cu siguranta mai este cineva mai jos decat tine.
iar acel cineva va reusi sa iasa la suprafata. iar daca el poate, tu de ce nu?
am vrut sa-ti dau doar un exemplu. si ti l-am dat pe cel pe care il stiam cel mai bine ... al meu.
da, sunt asa cum spunea Mtcrysty17 ... ateu.
te-am indemnat sa nu deznadajduiesti niciodata. sincer iti spun, nu m-am gandit la Dumnezeu atunci cand am scris asta.
dar, daca Dumnezeu exista, cu siguranta nu te va lasa.
considera ca situatia grea prin care treci este un examen.
nu uita ca nota este mare.
astept vesti bune de la tine.
|
Stiu, ai dreptate. Si stiu si eu asta. Ca daca vrei cu adevarat sa iesi din mocirla, poti.
Dar sunt in faza in care tot ce-i rau si negativ clocoteste in mine. Vad doar neputinta, frustrarea, rusinea, teama, dezamagirea... Ma blochez continuu la propozitia: ok, vreau, dar cum? Nu am bani. Prietenii au disparut. Aici este zidul. Sunt milioane de ganduri, de intrebari pe care le am. Am avut aproape tot. Acum am pierdut tot. Probabil tu cunosti acest punct critic. In plus, ma simt sleita. Trupeste. Psihic.
Am impresia nu numai ca bat basul pe loc, dar si ca daca fac un pas inainte, sunt doi inapoi pe urma. Imi repet, cu Dumnezeu inainte... si incerc sa tin capus sus...
Nu stiu... sunt multe de zis. Si pare atat de departe aceasta portita...