Eu zic, pentru enkidu, ca nu trebuie sa-ti faci griji pentru acest razboi al gandurilor, ba mai mult sa te imbarbatezi pentru ca ai devenit constient de el. De regula toti suntem lucrati de aceste ganduri, dar putim constientizam acest lucru. De regula apar in timpul in care nu exista rugaciune (de aici necesitatea de a ne ruga, dupa putere, neincetat) pentru ca "golul" respectiv este invadat de aceste ganduri. Cu timpul, daca ai putina rabdare, vei incepe sa le deslusesti si sursa si te vei putea "apara" mai bine. Fara a ajunge la desavarsirea Sfintilor Parinti, care au dobandit virtuti deosebite in acest razboi al gandurilor si noi mireni putem daca "ne atrenam" in practica rugaciunii sa le deosebim si sa ne linistim. Sunt convins ca vei reusii sa faci fata acest razboi. Participa la Sfanta Liturghie (este posibil, sa fi "atacat" de ganduri si in Sfanta Biserica) unde de poti ajuta umplandu-ti gandul cu cantarile stranei si atentia la cele spuse de parinte.
Pentru elena2008, este interesat sa "experimentezi" starea de "0" ganduri. Practic, din punctul meu de vedere, nu este o problema de confort sau inconfort trairea alaturi de aceste ganduri ci faptul ca intr-un final v-om fi judecati si pentru ele ... Am experimentat, in tinerete, influientat de diferite scrieri orientale starea de "0" ganduri, de contopire cu Nimicul si am ajuns la concluzia ca este o amagire, pentru ca starea noastra ca Persoane este aceia de dialog, impartasire cu Dumnezeu. Experimentul pe care ti l-am propus la inceput a fost legat de putinta ta de a ducele la capat aceasta intreprindere. Probil nu o vei putea duce la capat, atunci, iti sugerez, daca imi permiti, sa aprinzi prin rugaciune, lumina care va alunga furtuna de ganduri pe care te-ai obisnuit sa o suporti, asa vei vedea ca gandind cu inima, ca sa duc mai departe metafora ta, vei putea deschide adevarate cai de comunicare cu cei din jur mai repede decat printr-o "gaura de vierme". Doamne Ajuta!
|