View Single Post
  #13  
Vechi 25.04.2012, 13:01:47
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit

Robert: Nu sunt un inchizitor fanatic dar nici un admirator al bagatelizărilor superficiale, de-aia am adoptat o poziție radicală ca nu cumva tu, și alții în situația ta, să cădeți în capcana formulelor ideologice relativizante, influențate de mentalul colectiv al societății postmoderne.

Desigur, orice păcat înseamnă întoarcerea omului cu spatele către Dumnezeu, însă scopul omului în viața aceasta nu e doar abținerea voluntară de a face fapte contrare unor norme religioase consfințite instituțional, ci vindecarea persoanei de suportul cauzal al păcatului, identificat în nucleul ființei căzute, ego-ul și toate tentaculele sale - numite în limbaj ascetic patimi sau idoli.
Dacă toată povara mântuirii ar sta doar în voință, Legea lui Moise ar fi fost suficientă, Întruparea era un simplu desert de încurajare iar Împărăția un fel de azil de vacanță ai campionilor înfrânării. Schema asta simplistă ai s-o găsești la catolicismul căzut în religie și în alte forme de cult care nu sesisează implicațiile Învierii asupra naturii umane. N-ai să găsești așa ceva în Biserica lui Hristos - Creația cea nouă, pentru care efortul voinței e doar mijloc și etapă de ”basic lavel” într-un proces ce nu-și are scopul nici în mântuire, nici altă formă limitată de împlinire ontologică.

Pentru liniștea ta psihologică e convenabil egalitarismul etic și toată sofistica ce pare că-l legitimează, însă la un nivel mai profund toate falsele transchilizante mentale își pierd efectul. Ai dedus în mod eronat din excepții, că libidoul n-ar fi parte integrantă din sofisticatul instinct de reproducere, ci un fel de presiune biopsihică care ne împinge invariabil spre păcat, dar mi-e teamă că te turmentezi cu apă chioară gândind așa. Libidoul devine patimă tocmai în momentul când este deturnat arbitrar de la scopul său natural și devine un proces autonom, suficient sieși al cărui singur scop falsificat este împlinirea lui sub o formă sau alta, indiferent ce-i servește ca mijloc de satisfacere, o femeie, un bărbat, o păpușă gonflabilă, un animal etc. În optica asta și un pedofil își găsește justificare pentru preferința lui sexuală, că și unu' de-ăsta poate să-și inventeze o cruce din asta și să se autoamăgească că așa l-a făcut Dumnezeu și nu-i rămâne altceva de făcut decât să se abțină de la violat copii. Și dacă mai ”cade în păcat”, e rușinos, dar ce să-i faci? Om păcătos e și el, doar ce, heterosexualii nu păcătuiesc? Doar desfrânarea e egală și nu contează obiectul săvârșirii ei.
Vă las să judecați singuri unde duce așa-zisul egalitarism etic al păcatului desfrânării, eu mă opresc aici!
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote