Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Cât despre afirmatia ta, sunt de acord cu ea cu precizarea ca relatiile trupesti nu trebuie sa fie pentru placere, trebuie sa ne înfrânam toate gesturile si simtirile în timpul actului trupesc iar el sa fie o forma de liturghie, de unire mistica între cei doi, nu o vânare de distractii.
|
Suna foarte frumos, si cred ca este ceva adevarat in ceea ce zici, in sensul ca o dragoste adevarata si curata duce nu la cautarea placerii propriuzise, pure, ci la cautarea unurii cu celalalt, insa si a bucurarii lui, nu numai a ta.
Insa in actul trupesc este foarte greu de despartit unirea de placere. De obicei merg mana in mana.
De asemenea, placerea nu este ceea ce se crede, in cazul unei dragoste adevarate si binecuvantate de care vorbim. Se aseamana si cu un fel de bucurie si nu este numai trupeasca, depaseste nivelul trupesc. Cei care sunt casatoriti pot sa-mi confirme spusele, cred.
Este putin utopic sa ceri unor oameni sa controleze perfect actul trupesc. El presupune multa spontaneitate si lasare in voia a ceea ce se intampla - a partenerului si a propriilor trairi. Este adevarat ca presupune si un anume control al instinctelor negative (de posesiune, de tratate a celuilalt ca un obiect de placere etc), daca exista.
Este un subiect delicat si cred ca se stie putin despre el pentru ca oamenii adesea se jeneaza sa-si descrie experientele altora. Cel putin, crestinii se jeneaza. Ceea ce este destul de firesc.
Suntem insa iarasi un pic off topic, pentru ca este vorba de scopul nuntii.