Subiect: Despre Post
View Single Post
  #10  
Vechi 12.07.2010, 15:32:25
anna21 anna21 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.476
Implicit Ce, cat, cum mananca un crestin (continuare)

La acest nivel originar, se vede limpede faptul că lăcomia operează o ruptură, o se*parare a omului de Dumnezeu, că ea înseamnă pentru om, și prin el pentru întregul cosmos, pierderea comuniunii cu Acesta. Gravitatea acestei patimi se descoperă în faptul că ea a fost una dintre cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4, 3). Rezistându-i, Hristos, Noul Adam, restabilește comuniunea dintre Dumnezeu și umanitate și, prin ea, între întregul cosmos și Dumnezeire, comuniune pe care Adam cel dintâi o rupsese. Răspunzându-i diavolului că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu", Hristos îi redă omului adevă*ratul centru de gravitație. lisus nu spune că omul nu se hrănește cu pâine, ci arată legătura pe care acesta trebuie s-o mențină cu El însuși, Cuvântul lui Dumnezeu. El face vădite înstrăinarea și idolatria înstăpânite prin păcat și vindecă firea omenească care le căzuse pradă. El eliberează în sfârșit umani*tatea din robia în care, prin mijlocirea acestei patimi, o ținea diavolul după căderea protopărinților.
.......................................

Ca urmare a unei asemenea stări, toate puterile sufletului sunt folosite în chip josnic, îndreptându-și dorințele mai întâi spre cele trupești. Toate patimile, ne spune Sfântul Maxim - și dintre ele mai ales aceasta, - „leagă mintea de lucrurile materiale si o țin la pământ, stând cu toate deasupra ei, asemenea unui bolovan foarte greu, ea fiind prin fire mai ușoară si mai sprintenă ca focul".33 Sfântul Grigorie de Nyssa, la rândul său, vorbește despre „omul a cărui cugetare îngroșată îl face să privească cele de jos", și care „trăind numai pentru pântece si cele care vin după pântece, este depărtat cu totul de viețuirea după Dumnezeu".
.........................................

Multa mâncare si băutura multă, spun Sfinții Părinți, duc la „tulburarea minții", care întinează sufletul. O mulțime de gânduri pătimașe se iscă în suflet aducând „valuri de intinăciuni și adânc de necurații neștiute si negrăite".
Sfântul Isaac Șirul arată si el efectele lăcomiei „nerușinate a pântecelui", spunând că ea face „mintea nestăpânită si împrăștiată peste tot pământul" si aduce „închipuiri necurate în timpul nopții, pricinuite de năluciri spurcate și de chipuri necuvenite care stârnesc o poftă ce trece în suflet și-si împlinește în suflet voile ei în chip necurat". „Stomacul plin și sătul" face din inimă „un loc al vedeniilor și un balcon al nălucirilor necuvenite". De aceea, spune el: „să nu-ți îngreuiezi pântecele, ca să nu se zăpăcească cugetul tău și să fii tulburat de împrăstiere (...), ba și sufletul să-ți fie întunecat și gândurile tulburi". La rândul său, Sfântul Grigorie de Nyssa arată că „pofta de mâncăruri și băutură, care duce la îmbuibare, naște în trup, prin lipsa de măsură, rele pe care voința noastră nu le mai poate stăpâni, căci mai ales saturarea îl face pe om rob patimilor rușinoase. Dacă vrem ca trupul să ne rămână liniștit și netulburat de mișcările pătimașe pe care le aduce umplerea pântecelui, trebuie să veghem ca nu dorința de plăcere, ci nevoia trupului să fie măsura purtării noastre cumpătate".
Gastrimarghia lasă cale liberă unei mulțimi de patimi pe care le și sporește; de aceea Sfinții Părinți o privesc ca pe maica tuturor patimilor și pricină a tuturor răutăților.
Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a patimilor odrăslite de ea, punând-o, prin personificare, chiar pe ea să le arate: „fiul meu cel întâi născut este slujitorul curviei; al doilea după el este cel al învârtosării inimii; al treilea e somnul. Apoi din ei pornește o mare de gânduri: valuri de mtinăciuni, adânc de necurații neștiute si negrăite. Fiicele mele: lenea, vorba multă, îndrăzneala, născocirea râsului, glumele, împotrivirea în cuvânt, grumazul țeapăn, neauzirea, nesimțirea, robia, fala, cutezanța, iubirea de podoabe, cărora le urmează rugăciunea întinată și gândurile împrăștiate, dar adeseori și nenorociri deznădăjduite și neașteptate, cărora le urmează iarăși deznădejdea, cea mai cumplită dintre toate". Tot el spune în altă parte că această patimă secătuiește izvorul lacrimilor de pocăință, a căror importanță o vom vedea mai jos. Dar patima gastrimarghiei aduce mai ales și de îndată desfrânarea, cum s-a putut deja vedea din textele citate.
Reply With Quote