Cum sa nu, cu toata bucuria! Asta a fost popunerea mea de la bun inceput: maturisind despre ceea ce noua ni s-a intamplat, sa facem cunoscut oamenilor marele ajutor pe care il primim mereu de la Tatal Ceresc prin Sfintii Sai, spre slava Sa, nu pentru vrednicia noastra ci din bunatatea si indurarea Sa fata de noi. Si astfel toti sa indrazneasca si sa se apropie din toata inima si cu sufletul deschis, si nu doar atunci cand vad ca nu mai razbesc. Si sa multumim macar in acest fel pentru binefacerile primite in dar.
Maica-mea avea o vorba pe care o spunea mereu: Doamne-Ti multam! si care, chiar daca era exprimata printr-un regionalism mai greu de inteles, mie mi-a ramas in minte cu duiosie, parea a cuprinde tot ceea ce putea spune un om simplu dar cu credinta.
Sa zicem si noi: Doamne-Ti multam pentru toate!