View Single Post
  #126  
Vechi 22.03.2012, 23:28:26
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.954
Implicit Stihuri de strigare pline de dorire pentru Dumnezeu

O, Dumnezeul meu, să se rănească inima mea de dragostea Ta dumnezeiască! Fă să Te caut ziua și noaptea pe Tine, Domnul meu, ca să mă unesc cu Tine cu tot sufletul meu, ca arzând și înflăcărat fiind sufletul meu de dorirea Ta dumnezeiască, pururi să am aceasta drept mângâiere sufletului meu, pururi să Te am liman liniștit și pace neclintită. Toată dorirea și râvnirea mea să-mi fie întru Tine Unul, Doamne, ca să fiu cufundat pe de-a-ntregul în dragostea Ta cea dumnezeiască, unit fiind cu Tine! Insă niciodată să nu mă despart de Tine, Domnul meu!
2. Nimic să nu mă rupă, nimic să nu mă despartă de dragostea Ta cea dumnezeiască, o, Dumnezeul meu! Nimic să nu mă despartă, nici foc, nici sabie, nici frig, nici prigoană, nici adânc, nici înălțime, nici cele de acum, nici cele viitoare! Doar dragostea Ta să fie de-a pururi întru sufletul meu! Nimic altceva să nu doresc în sufletul meu, Doamne, c| zi și noapte să Te caut pe Tine, Domnul meu. Și, aflându-te, să primesc comoara veșnică și bogăția să o dobândesc și să mă învrednicesc de tot binele.
3. Toată nădejdea mea, toată încrederea mea o îndrept spre Tine, Doamne; toată comoara mea, toată bogăția mea întru Tine o am; toată slava și desfătarea mea întru Tine Unul să fie, Doamne! Doar cu acestea nu mă voi înșela și aceasta una să fie cu mine în vecii vecilor; zi și noapte, neîncetat strig către Tine, o, Dumnezeul meu! Și, dimpreună cu Proorocul, mereu grăiesc: „Din straja dimineții până în noapte" (Psalm 129, 6) duhul meu către Tine, Dumnezeule, până va străluci lumina poruncilor Tale pe pământ; zi și noapte Te voi căuta pe Tine, Domnul meu, până Te voi dobândi pe Tine, Izvorul vieții - și îmi voi potoli setea sufletului meu!
4. Dimpreună cu Proorocul, pururi îți voi grăi Ție, o, Dumnezeul meu! „Nu voi da somn ochilor mei și genelor mele dormitare și odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului, locaș Dumnezeului lui Iacob" (Psalm 131,4-5); nu-mi voi da odihnă, nu-mi voi da pace, până nu voi afla cele căutate, căci toată slava și bogăția lumii acesteia este deșertăciune și orice desfătare pământească și patimă trupească este înșelare. Doar aceasta una nu este înșelare: să Te iubesc pe Tine, Unul Domn, cu tot sufletul și cu toată inima mea; nimic altceva să nu prefer afară de dragostea Ta, căci numai prin aceasta am a dobândi mângâierea și bucuria veșnică.
5. Ce altceva să iubească inima mea întru acest veac? Ce altceva să dorească, afară de Tine, Domnul meu, preadorit și cântat de toată făptura? Hrana și băutura sunt vremelnice și stricăcioase; bogăția și averea degrab pieritoare și trecătoare; slava și cinstea sunt înșelătoare și schimbătoare. Nimic nu este statornic și neînșelător, ci doar Tu, Unul, ești veșnic și neclătit. Pentru aceasta, pe Tine Unul, sufletul meu mai vârtos Te va dori și cu toată inima Te va iubi; pretutindeni m-aș afla gol și descoperit, dacă nu mă voi alipi cu toată inima de Tine - pretutindeni voi fi beteag, necăjit și amărât. Sprijină-mă Tu însuți, Doamne, și rănește inima mea cu dorirea Ta dumnezeiască. Alipește sufletul meu și toate gândurile mele către dragostea Ta, Doamne, Ziditorul meu!
6. Unde va merge sufletul meu? încotro se va întoarce? Unde va afla liman liniștit? Unde va afla pace neclintită, dacă nu întru Tine Unul - Domnul Dumnezeul meu. Ce altceva să iubesc? Ce altceva să doresc? Sau de ce altceva să mă alipesc, dacă nu de Tine Unul, Domnul meu. Căci Tu ești Domnul, Dumnezeul și Ziditorul meu. Tu ești slava, stăpânirea și frumusețea mea. Să nu umble în deșert sufletul meu, să nu desfrâneze întru lucruri deșarte inima mea, să nu se lege și să nu se robească cu lucrurile trecătoare, ci de Tine, adevăratul și singurul Liman liniștit să se țină cu toată tăria și niciodată să nu se despartă.
7.O, Dumnezeul meu, umple sufletul meu cu dragostea Ta dumnezeiască! Varsă asupra mea toată milostivirea Ta, udă-mă cu apa Preasfântului Tău Duh, dă-mi apa harului Tău Preasfânt, dă-mi mie această apă, Doamne, ca să nu mai însetez, nici să ajung în sălașurile desfătării stricăcioase, la fântâna blestemată a lui Iacov (loan 4,13); oricine va bea din apa aceasta va înseta și mai mult după desfătările pământești; oricine va bea din apa harului Tău, pe care Tu însuți o dai, nu va înseta în veci, ci se va face izvor de apă, care va curge în râu de apă vie, Care este Duhul Sfânt (loan 4, 14). Și făcându-mă părtaș al izvorului harului Tău dumnezeiesc, mă voi sătura cu desăvârșire, când mi se va arăta slava Ta!
8. Răstoarnă robirea noastră, Doamne; topește gheața din sufletul meu; acoperă-mă cu iubirea Ta de oameni, nemăsurat de mărinimoasă; să curgă apele și râurile harului Tău din blestemata mea inimă. Rănește-mă și mă străpunge cu dorirea Ta cea dumnezeiască, așa încât să nu mai desfrânez în sufletul meu pentru lucruri deșarte. Satură sufletul meu cu mana Ta cea dumnezeiască, pentru ca să nu mă întorc precum egiptenii la desfătările stricăcioase ale lumii acesteia, nici să râvnesc căldările cu multe griji și usturoiul Egiptului, care întunecă mintea; ci această mană a harului Preasfântului Tău Duh să-mi fie spre a face voia lui Dumnezeu, spre veselie veșnică și bucurie a sufletului meu. Unde altundeva să căutăm bucurie? Tu ești bucuria mea cea adevărată. Unde altundeva să căutăm viață? Tu ești viața mea. Unde să căutăm bogăție? Tu ești bogăția și comoara mea cea veșnică.
9. Dă-mi mie, Ziditorule al meu, să Te cunosc pe Tine, Unul adevăratul Domnul și Dumnezeul meu și pe Cel pe Care L-ai trimis în lume pentru noi - pe Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos și mă fă părtaș al harului Preasfântului Tău Duh, ca astfel să mă cunosc pe mine, căci e de trebuință să mă cunosc, ca să mă unesc cu Tine, căci al Tău sunt pe de-a-ntregul; căci trupul meu nu este al meu, ci al Tău, Doamne, sufletul meu nu este al meu, ci al Tău, Mântuitorul meu; toate simțirile mele: vederea, auzul, gustul, mirosul nu sunt ale mele, ci ale Tale sunt, Domnul meu. Tot sunt al Tău, Binefăcătorul meu! Toate de la Tine le am, toate de la Tine le-am primit.
10. Adăpost, zid și apărător al meu, Tu Unul vei fi, Doamne! Liman îmi este dragostea Ta, Doamne; Tu Unul îmi ești Domn, Tu ești întărirea și slava și frumusețea mea. Tu ești lauda și nădejdea, ești toată dorirea, ești toată desfătarea, o, Dumnezeul meu! Căci Tu dăinuiești în vecii vecilor, nicicând preschimbându-Te. Tu Unul să-mi fii mângâierea mea și veșnica desfătare, Doamne! Preasfânta și dumne-zeiasca Ta dragoste să-mi fie bucurie și veselie. Nu am nimic mai bun și mai vrednic de cinste, nici pe pământ, nici în Ceruri. Acestea îmi sunt mai cinstite decât toate comorile, mai neprețuite decât diamantele cele de mult preț. Mai mult decât acestea nu-mi doresc nimic în vecii vecilor; mai mult decât acestea nimic nu caut, ci doar cu acestea mă voi mulțămi întru acest veac și, cu prisosință, în cel viitor.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote