View Single Post
  #125  
Vechi 16.10.2014, 16:21:16
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit

Citat:
În prealabil postat de oaie_cugetatoare Vezi mesajul
Pai da, peste oricine ar da depresia daca in floarea tineretei l-ar lovi o astfel de
boala.

Nu-l condamn.Stephen traieste intr-o societate(la el acolo) careia nu-i pasa
de durerea sau drama aproapelui.Pai ei(aceea societate) o intereseaza
savantul Stephen si nu omul Stephen.
Paradoxal daca Dumnezeu nu i-ar fi dat lui Stephen mintea pe care o are
atunci nu ar mai reprezenta nici un interes pt societatea in care traieste
si nu si-ar mai putea castiga existenta.
Societatea în care trăiește el - cea occidentală - nu doar că este interesată de suferința aproapelui, dar a reușit să-i dea unei persoane complet imobilizate la pat posibilitatea de a deveni unul dintre cei mai cunoscuți savanți ai momentului.
În România, nu doar că inteligența sa s-ar fi pierdut, dar, cel mai probabil, ar fi și murit, purtat dintr-un spital în altul...
Așa că mi se pare cel puțin nedrept să acuzăm societatea occidentală pentru "crima" de a fi făcut un savant dintr-o persoană extrem de inteligentă, dar care, în țara noastră "creștină", n-ar fi avut nicio șansă de a obține asemenea performanțe.
Cât despre declarațiile sale... mi-e greu să înțeleg de ce se discută atât de mult despre faptul că o persoană este atee, între mulți alți atei.
"Autoritatea" sa în domeniul teologic are exact aceeași valoare ca "autoritatea" mea în domeniul fizicii. Prin urmare, neavând studii teologice, convingerile sale religioase trebuie tratate cu aceeași toleranță ca punctele de vedere ale oricărui alt ateu și punct. Nu vorbește aici în calitatea sa de erudit om de știință (pentru că știința nu poate nici să susțină, nici să desființeze religia, având un cu totul alt scop decât credința, precum și alte mijloace și un cu totul alt obiect de cercetare decât teologia), ci în calitate de cetățean cu dreptul la a-și exprima liber opiniile.
Iar dacă el gândește altfel, dacă vorbește despre Dumnezeu în calitate de fizician, atunci se face responsabil de sofismul "apelului la autoritate" ("argumentum ad verecundiamȚ), atitudine ce-l descalifică în privința dezbaterilor pe teme religioase.
Puțin mă interesează care este motivația sa psihologică, nu sunt psiholog... Nu știu dacă a devenit ateu dintr-o frustrare sau din convingere. Iar acest fapt are atât de puțină relevanță pentru discuția noastră... Importante sunt ideile și calitatea argumentelor, nu motivațiile ascunse ale persoanei care le susține.
Nu-l compătimesc pe acest om de știință pentru starea sa fizică, dimpotrivă: îl respect ca savant și ca persoană capabilă de a-și învinge într-un mod atât de frumos obstacolele. Performanța sa este o mărturie a puterii lui Dumnezeu Care, în bunătatea Sa, i-a oferit șansa de a-I putea nega existența într-o stare în care, în mod normal, i-ar fi fost imposibil să se exprime.
Acum, revenind la ceea ce este relevant - argumentele lui S. H. - o parte de adevăr cuprind, cred, aceste declarații: miracolele nu pot fi explicate științific - tocmai de aceea sunt miracole. N-aș spune că sunt "incompatibile" cu știința, ci depășesc legile naturii, testabile științific.
Ceea ce nu-nțelege fizicianul, din punctul meu de vedere, e tocmai faptul că religia și știința nu pot fi în conflict și nici nu se pot justifica una pe cealaltă, din simplul motiv că au scopuri diferite, sunt forme de cunoaștere diferite, exercitate în planuri ontologice diferite.
Dumnezeu a creat universul, probabil în modul în care știința ne spune că universul a evoluat.
Dumnezeu a creat legile naturii pe care știința le descoperă.
Știința studiază lumea creată;
credința e relația cu Creatorul.
Unde să fie conflictul?
Dacă vom încerca să justificăm credința prin știință, vom păcătui față de ambele forme de cunoaștere: față de știință, fiindcă am instrumentaliza-o; față de credință, fiindcă am încerca s-o justificăm, când ea este, de fapt, criteriul de evaloare și justificare pentru viața și lumea în care trăim.
Dacă, dimpotrivă, am încerca să negăm credința prin știință, am păcătui față de ambele domenii:
față de credință, fiindcă am nega-o;
față de știință, fiindcă iarăși am instrumentaliza-o și am transforma-o în ideologie.
Lucrurile sunt atât de clare:
1. credința este comuniunea cu Creatorul, iar știința studiază lumea creată;
2. fizicienii se ocupă de fizică, nu de filosofie sau teologie, având dreptul de a avea convingeri filosofice și/ sau religioase în calitate de persoane umane, NU în calitate de fizicieni;
3. nu are nicio importanță dacă S. H. are sau nu frustrări personale, acest fapt neținând de sfera dezbaterilor teologico-filosofice, ci de domeniul psihologiei - indiferent de motivația sa, convingerile sale religioase au exact aceeași valoare (opiniile unui om, asemenea nouă, opinii pe care, desigur, are tot dreptul de a le exprima în mod public);
5. folosirea propriilor competențe științifice pentru a-ți credibiliza o opinie dintr-un domeniu în care nu ești specializat = sofismul "argumentum ad verecundiam";
6. prin urmare, S. H. a pierdut polemica despre credința religioasă, rămânându-i doar dreptul de a-și exprima în continuare opiniile în această privință.
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca