[zaharia_2009]

Doua lucruri :
- cum de se baga asa de intim biserica in viata omului? chiar nu are ea o "masura a dragostei si a respectului" pt intimitatea omului?
- ce este aceea "datoria conjugala", unde intilnim asta in ortodoxie, robia aceasta mascata ?

asadar:
Biserica nu este cumatra Frusina care ar trebui sa inteleaga ca dupa ora 22.00 si dincolo de pijamalele omului nu are ce cauta in viata crestinului,si ca vezi mata, "desteptaciunea" pamintului si cuiul lui Pepelea,ea, biserica, din dragoste multa si din tandrete, din dorinta de a proteja si a menaja, din pudoare elementara si din alte asemenea prostii si minciuni nu ar avea ce cauta cine stie pe unde prin viata omului !
Biserica nu este dusmanul omului si nici companionul acestuia, nici macar maestrul in ale vietii, nu este vreo lama, vreun dalay sau vreun guru.
Biserica este suflul omului, este acoperamintul lui, este casa insasi a lui, este cea care atit in viata intima, in viata financiara, in viata politica, culinara, profesionala, vacantiala, matrimoniala, culturala ca si in orice latura si colt tainic al vietii omului este prezenta tocmai pt a-l descoperi pe satan, a-l da pe fata, a-l arata si a invata cum sa facem si ce sa facem ca sa nu cadem in simbria lui si sa pierdem mintuirea. Daca nu il recunoastem bine si la timp pe satan si ne tot indulcim in hoiturile lui si ne tot imbracam in straiele lui, crede cineva ca poate veni imbracat in haine de rahat la poarta Raiului, sa bata si sa zica: mai Petre, ia uita-te pe biletul asta, vezi unde este locul meu, in stal, la loja, pe unde vine ?
Pai a cita oara sa reamintim, cu haine de rahat nu ai ce cauta la nunta mirelui ca te vadesc ca nu esti pt acolo.
Pai nu ne omorim noi aici pe forum in citate si cugetari de la diversi sfinti si parinti si ne postam ca motouri cele mai alese vorbe de duh? Ce invatam din ele?
Pai si cind parintele Rafail Noica a zis ca "Ortodoxia este firea omului", firea naturala si esentiala a lui, oare ce om fi inteles noi ca zice?
De ce oare ne este asa de greu sa ne dam pe fata, noi in fata noastra insine, si sa spunem cu inima deschisa si sincera ca atunci cind tinem calendarul catamenial sau face orice asemenea, ORICE, nu o facem tocmai ca sa nu ne trezim cu o sarcina neasteptata ? Cugetul nostru, constiinta noastra, acel unic loc in care Dumnezeu vorbeste omului, stie asta si ne da pe fata vrem-nu-vrem si ne pune in palma lui satan tocmai prin viclenia noastra, prin contradictia dintre ce stim in cugetul nostru, adevarul, si ceea ce marturisim defapt !
Pai de ce tinem calendarul ? Ca sa dam la lumina o noua viata si sa spunem ca si feciara Maria :"... iata roaba Domnului, fie mie/noua dupa cuvintul Tau!"?
Sau din contra,ca sa auzim de la Domnul: Saule, Saule, pt ce ma prigonesti... greu iti este sa dai cu piciorul in tepusa!"?
Chiar poate un adult matur sa fie in halul acesta de "dus de minte" si sa se minta la infinit si sa creada ca daca tine calendarul el defapt o face pe aceasta din dragoste de Dumnezeu ("Toate sa le faceti ca pentru Hristos!) si ca sa il slujeasca cit mai bine, cind el tremura ca varga cind vede ca ciclul s-a dereglat putin si nu mai poate aproxima bine data ovulatiei si nu mai poate fi sigur ca evita perfect o sarcina "nedorita"?


In al doilea rind :
a citit cineva vreun sfint sau vreun parinte in care chiar asa, textual, sa fie vorba despre "datoria conjugala"? Sa talmaceasca cineva cum este cu aceasta sula in coaste pe care ar pune-o biserica vreodata cuiva?
Pai de la a-ti iubi nevasta/sotul si de a face impreunare si din dragoste si si dorinta de a avea copii, sau si mai dumnezeieste,doar din dragoste si de a lasa venirea de prunci asupra lui Dumnezeu insusi si pina la a avea "ordin" sa te culci cu ea deoarece altminteri Dumnezeu insusi nu numai ca ingaduie, dar chiar porunceste divortul... ehe nene, este diferenta mare !
A citit cineva cumva in tratatul despre familie si despre viata conjugala in general a sfintului Ioan Hrisostom ca ar fi vorba despre o "datorie conjugala"?
Dumnezeu a binecuvintat iubirea, dragostea si nu robia cuiva sub altcineva!
Daca in ortodoxie ar fi vorba despre "datorie" apai atunci orice sanatos ca si orice nebun ar putea sa inteleaga prin asta ce ar vrea el, dar cind ar fi interpelat oficial sa se cramponeze etern de termenul DATORIE.
Citeva surori se tot pling ca nu pot fi caste ca le pleaca barbatii, altele ca nu vor impreunare chiar oricind (semiboala, indispozitie, ciclu, etc)ca de, nu suntem animale, dar chiar daca suntem sau nu, in clipa in care un absurd, un nebun, ca si un bine intentionat dar aprins la calciie de satan tocmai cind nu trebuie, nu va ginditi ca daca ar avea la indemina o "Datorie" atunci demnitatea femei ca si dragostea sincera pt ea, pe unde ar mai fi, sau chiar credeti ca ar mai exista cu adevarat?
Nici macar in slujba cununiei nu se vorbeste de o Datorie sau indatorire conjugala. Acolo este vorba de dragoste, cum este si firesc la Dumnezeu, de intr-ajutorare, de cu totul altceva.
Numai ca asa cum biserica catolica, care nu prea mai are treaba cu Hristos de la inceputul ei, vede casatoria in felul ei , tot asa au aparut o multime, dar o multime, de preoti ortodocsi "modernizati socialmente" la care daca le spui ca tu esti tinara si frumoasa, ca arzi prin unele parti(la talpile picioarelor!)si ca iti iubesti sotul tare mult dar ca acesta nu se mai culca cu tine de mult (nu ca nu vrea sa faci copii, ca aia este cu totul altceva !) imediat te desleaga si iti recomanda chiar divortul.
Pai ce legatura are taina cununiei, iubirea sincera si curata, neintinarea si taiana patului conjugal, nasterea si iubirea de prunci (vai, vai, ce frunos se spune la Pilde despre cine sunt si ce rost au parintii si cine sunt si ce trebuie sa implineasca copii, fara insa sa se spuna macar o cirta despre planingul familial si ticalosia contraceptivelor, desi si atunci erau cunoscute bine !) cu "DATORIA CONJUGALA"?
Cine priveste cununia, in partea ei trupeasca, ca si pe o datorie, apai atunci rob se baga, de unul singur, la aceast drac intelectual si sofist de va trage toata viata de acest chin !
Aceasta poveste, ca si altele multe pe care le tot birfim pe net si ne agitam unii pe altii cu ele, probabil ca este nebunia cea mai de pe urma, care este mult mai rea chiar decit nebunia de la inceput !



O remarca amara care imi lasa o adinca parere de rau, inca o data, este legata de fratele M.Dragomir, care desi stie multe, citeste si a citit multe dar care asemenea tuturor catolicilor intrebuinteaza rau cunostiintele lui.
Greselile lui nu sunt intimplatoare. Incepind cu "binecuvintatul" sex oral in cadrul familiei, cu care mi-a atras atentia acum 3-4 ani, si de cind am inceput sa il urmaresc, greselile lui, spuneam, au o logica, urmaresc o coerenta care are legatura intr-u totul cu invatatura lui.
In cercul meu de prieteni si cunoscuti a ajuns proverbial pt greselile lui si pt enorma paradigma despre cum isi poate folosi rau un om cunostintele lui si cum poate da peste cap o invatatura gresita chiar si pe un om invatat !

Dar asa cum spun de fiecare data: este treaba lui... sa faca el ce vrea ! Eu doar constat cu stupoare.
Iar pe cei care reuseste sa ii sminteasca dintre ortodocsi... este cistigul lui . Aici se aplica povestea cu oile mincate de lup !