Citat:
În prealabil postat de Carmina33
Buna tuturor,
Este primul mesaj pe forum. In framantarile din ultimii ani am citit uneori pe acest forum, dar curiozitatea mea s-a oprit aici.
.....
De cateva luni nu mai sunt aceste senzatii cand mi se fac slujbele, dar tot nu s-au schimbat lucrurile.
Sincer, nu stiu ce as vrea sa intreb. Nu stiu ce as putea sa fac mai mult.
|
Bine ai venit, iti spun, urandu-ti tot binele pentru care muncesti.
Pacea eu o vad in exprimarea ta.
Am citit cu atentie mesajul tau si il gasesc foarte coerent si rezonabil si gasesc ca esti destul de stapana pe sinele tau, iar eu pot sa-ti spun(fara s-o ceri) ca, desi nu stii ce sa faci mai mult, e bine sa continui ceea ce ai inceput sa faci foarte bine, adica sa te dedici ascultarii preotilor, nu pentru a schimba lucrurile, ci pentru ca e cel mai bun lucru de facut in orice situatie, iar lucrurile se vor schimba la vremea lor, nu cand pretinzi tu, cu toate ca varsta te cam preseaza.
E bine ca ai "feed-back-ul" cu efectul slujbelor.
Eu zic ca ar trebui sa te interesezi de la cel ce te-a dezlegat daca mai trebuie sa faci ceva, sau ce program de pastrare a curateniei sufletesti sau trupesti trebuie sa continui, sau de ce sa te feresti ca sa nu se reactiveze "lucrarea", dar cred ca cel mai bun lucru pentru a lichida toate problemele tale ar fi monahismul, iar aceasta conceptie de viata ar rezolva pentru tine absolut totul, schimband cu 180 de grade orientarea ei. Intereseaza-te si de asta.
Nu te compara cu celelalte colege, tu ai inceput o viata de credinta adaptata la conditiile tale de viata, pe care poti s-o imbunatatesti si s-o dezavarsesti, iar asta depinde numai de tine, pe cand o casatorie(sau o "relatie") depinde de cel putin doi, iar altuia nu-i poti cere ce pretinzi de la tine.
Monahismul este o inchinare la Dumnezeu, casatoria este o inchinare la om(adica la dorinta mea sau a sotului/sotiei mele).