[Iustin32]

Copil botezat de Arhanghelul Gavriil

O argeseancaeste convinsa ca
Fiul sau a fost botezat de un spirit venit din alta lume
Cea mai grea pedeapsa pe care o poate primi o persoana este sa-i supravietuiasca copilului sau. Sa-l vezi pe micutul caruia i-ai dat viata, cum se sfirseste de la o zi la alta si nimeni nu-l poate ajuta. Sa veghezi noptile ca sa vezi daca mai respira si sa tii permanent o luminare langa pat, pentru ca sufletul sau sa nu se piarda. Iar in tot acest timp, sa te rogi Domnului, pentru ca oamenii nu mai au cum sa te ajute, chinuindu-te cu gandul ca minutul urmator poate fi ultimul pentru copilul tau.

“M-am trezit tipand”

Prin aceste suferinti a trecut Elena Georgescu, o tanara de 32 de ani din Pitesti. Pe 23 februarie, in urma cu doi ani, Elena nastea un baietel de toata frumusetea, perfect sanatos. Toata lumea era fericita, pentru ca, desi casatorita de aproape patru ani, femeia nu ramasese niciodata insarcinata pana anul trecut. Si mai era si varsta care cerea un copil, ceasul biologic ticaind cu disperare.
La nici o saptamana de la iesirea din spital, copilul a inceput brusc sa verse si sa faca temperatura, fara un diagnostic prealabil. Toti credeau ca e din cauza laptelui supt de la mama, deci din cauza alimentatiei mamei. Dar nici dupa schimbarea alimentatiei nu a intervenit nici o modificare in starea sanatatii baiatului. La spital, medicii au retinut pentru analize si mama si copilul, dar nici o analiza nu iesise negativa. Si totusi, copilul plangea continuu si se agita, varsand si ultimul strop de lapte pe care il inghitise, astfel ca a trebuit bagat pe perfuzii.
“Va dati seama ce inseamna pentru o mama sa-si vada copilul cu ace in minuta lui mica si sa vegheze asupra lui ca sa nu faca nici o miscare gresita sa nu iasa acul sau sa se intimple vreo nenorocire?! Stateam langa micut si il mingiiam si plangeam continuu de disperare.”
In cea de a patra noapte de spitalizare, Elena a avut un vis straniu in care i-a aparut un inger care i-a spus ca cel mic trebuie botezat neaparat, pentru ca altfel va muri si sufletul sau se va duce direct in iad.
“Au ras medicii de mine cand le-am spus si m-au facut bigota si fanatica neinstruita, dar una din surorile de pe etaj mi-a spus ca ea a mai vazut cazuri din astea cand copiii s-au facut bine dupa botez. Nu stiam ce sa fac. Doctorii ma avertizasera ca daca scot copilul din spital o fac pe raspunderea mea. Imi era teama sa nu fiu cauza decesului copilului, asa ca nu am plecat.”
In noaptea urmatoare, Elena a avut acelasi vis, in care ingerul era foarte suparat pe ea si a atins-o pe mana dreapta. I-a spus ca daca a doua zi copilul nu e botezat, o sa moara.
“Am simtit o durere cumplita, atat de puternica incat m-am trezit tipand. Femeile din salon au crezut ca am avut un cosmar, dar cand le-am povestit visul, am vazut ca pe mana, chiar in locul de unde ma tinuse ingerul, era o pata mare, rosie, dureroasa. Simteam ca locul e in flacari.”

Pata rosie din biserica

Semnul a convins-o pe femeie, dar unde sa gaseasca nasi in cateva ore? Mai ales ca in Arges oamenii nu vor sa boteze un copil care urmeaza sa moara. Asta inseamna ghinion pentru nasi, ori traditiile populare inca se mai pastreaza cu sfintenie in zonele rurale. A doua zi, disperata, Elena si-a chemat sotul si l-a trimis dupa hainute de botez, urmind sa se intilneasca direct la biserica. Era decisa sa ia pe cineva de pe strada si sa-l puna nas, fara alte obligatii decat sa-i boteze pruncul.
Cu micutul in brate, femeia s-a dus la biserica unde i-a spus preotului toata povestea si l-a rugat, cu lacrimi in ochi, sa nu-si faca pacat cu baietelul ei. Si in timp ce a lasat pruncul in grija unei femei de acolo, a iesit pe strada si a oprit primul barbat pe care l-a vazut. Barbatul a parut induiosat de spusele Otiliei si a intrat cu ea in biserica. Nici unul nu stia ce nume sa-i puna, pana cand, nasul a spus cu voce tare, raspicat: “Copilul se va numi Gabriel.”
Atunci micutul a incetat sa mai scanceasca. Preotul a savarsit ritualul Botezului iar nasul s-a lepadat de Satana in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. In mica busculada de dupa botez, cand toti se stransesera in jurul micutului crepstin, nimeni nu a remarcat disparitia nasului.
“Ne-am gandit ca poate omul se grabea si avea treburi de rezolvat. Si abia dupa ce l-am imbracat pe copil cineva mi-a spus ca biserica poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Iar undeva, in stanga, era o fresca cu cei doi patroni ai bisericii. Dupa ce am privit-o, mi-au dat lacrimile si lumea credea ca plang din cauza nervilor acumulati. Dar eu plangeam pentru ca vazusem pe fresca o pata mare, rosie. Era pe mina dreapta a Arhanghelului Gabriel, chiar in locul unde ingerul din vis ma insemnase pe mine.”
Autor: Eliszar