[Mihnea Dragomir]

Merită dezvoltat cu altă ocazie.

Mai înainte de a deosebi între minunile care vin de la Dumnezeu şi minunile care vin de la maimuţa Lui, am să spun un lucru care ar putea părea şocant: nicio minune nu se face complet în afara voiei lui Dumnezeu. Aici, trebuie să deosebim între voinţa comisivă a lui Dumnezeu şi voinţa permisivă a Lui. Nimic nu se desfăşoară, nici chiar în ordine naturală, văzută, fără voia lui Dumnezeu. Nici chiar mişcarea unui fir de păr de pe capul nostru. Cu atât mai adevărat trebuie să fie acest lucru în ceea ce priveşte cele din ordinea nevăzută. Să ne amintim câte i se întâmplă dreptului Iov. Vin acele necazuri de la Dumnezeu, ori de la diavol ? Desigur că de la diavol. Dar, citim acolo, diavolul are îngăduinţa lui Dumnezeu de a-l încerca pe Iov aşa cum o face. Primeşte şi un mandat limitat: "de viaţa Lui, să nu te atingi!". Deci, Dumnezeu nu este "out of control". Nici atunci, nici cu alte prilejuri. El "niciun veac nu-l scapă din putere". Pentru a nu fi subiect al tentaţiilor diabolice care se petrec prin voinţa permisivă a lui Dumnezeu ne rugăm la penultima cerere din Rugăciunea Domnească, atunci când spunem "şi nu ne duce pe noi în ispită". De aceea, când spunem "minune care vine de la diavol" trebuie să avem permanent în vedere acest aspect.

Acuma, să obsevăm că, în unele cazuri mai rare, putem deosebi cu uşurinţă între minuni care vin de la Dumnezeu şi minuni care vin de la diavol după felul de minune de care e vorba. Pentru aceasta, trebuie să plecăm de la o banalitate: diavolul ştie mai multe decât noi şi poate mai multe decât putem noi, dar nici nu ştie, nici nu poate cât Dumnezeu. Cu alte cuvinte, el are posibilitate limitată de a face minuni, încât putem spune că unele minuni vin în mod sigur de la Dumnezeu judecând după natura lor. Astfel:
-diavolul nu poate învia morţii. Nu el, ci Altul este izvorul vieţii. De aceea, dacă auzim de o minune de înviere (vorbesc de învieri reale, nu de iluzii de tipul spiritismului), atunci ştim sigur că o astfel de minune vine de la Dumnezeu.
Ea poate veni de la Dumnezeu, prin sfinţii Săi, sau în mod direct. Iată unul dintre motivele pentru care Învierea este atât de importantă pentru noi: să îi învie pe alţii, şi sfinţii pot, după cum citim în Actele Apostolilor. Dar să se învie pe El însuşi, numai Dumnezeu în mod direct poate. De aceea, ceea ce sărbătorim la Paştile Domnului este dovada absolută a dumnezeirii Sale.
-diavolul cunoaşte evenimente din trecut, precum şi acele evenimente din viitor care nu depind de libera voinţă a omului. Dar Dumnezeu singur poate cunoaşte dinainte dacă oamenii vor alege binele ori răul şi numai El cunoaşte, în baza preştiinţei Sale, cine se va mântui şi cine va fi damnat.
Ştiind aceste lucruri, să facem o aplicaţie. Să presupunem că cineva, un prezicător, ne spune că "în ziua X, un trăznet va cădea deasupra satului Y, lovind locuinţa unui om îmbrăcat în albastru". Ei bine, în ziua X, acest lucru chiar se întâmplă. Întrebare: o asemenea minune vine de la Dumnezeu sau de la diavol ? Răspuns: nu putem şti, doar din acest lucru: şi Dumnezeu, şi diavolul au acces la cunoaşterea dinainte a unor evenimente naturale şi amândoi au puterea de a-i inspira pe oameni.
Acuma, să schimbăm un pic datele problemei. Să presupunem că e vorba nu de un trăznet, ci de o persecuţie, iar cel care prezice ne spune că omul îmbrăcat în albastru va rezista torturii şi îl va mărturisi pe Domnul până la sfârşit. De data aceasta, putem şti cu siguranţă că o astfel de minune vine de la Dumnezeu, fiindcă El singur ştie dinainte în ce fel aleg oamenii şi dacă ei vor muri în stare de graţie sau în stare căzută.

Cu limbajul lor greoi şi complicat, teologii ar rezuma acest prim criteriu de deosebire în fraza: "diavolul are capacităţi praeter-naturale, dar nu supra-naturale".