Explicația ar fi nestatornicia noastră, complacerea într-o stare amorțită, în care suntem lipsiți de vigilență, neatenți la ispitele pe care le primim în gând.

Te poți ruga sau poți să te afli într-o stare prielnică Duhului Sfânt, care te va vizita, te va mângâia și lumina, îți va inspira gânduri, vorbe bune. Însă vrăjmașul nu poate suporta această stare, căci îl arde. El vrea să te paraziteze; și atunci îți trimite ispite, gânduri... Primirea sau respingerea lor, însă, de noi ține.

Datoria noastră e să ne ținem „firewall-ul” activ (chiar f. potrivit mi se pare numele, căci trebuie să avem un zid de foc împrejurul minții, care nu e altceva decât rugăciunea; permanentă). Spun Părinții că fiecare gând ce ne vine în minte trebuie adus ofrandă lui Dumnezeu, pus înaintea lui Hristos, pentru a vedea dacă este bun sau rău, dacă e de primit sau de respins.