[UserAZ]

Acest mesaj n-am vrut sa-l postez initial aici dar parca se potriveste mai bine decat in celalalt topic, Umberto Eco:

Eu sunt interesat de ţinuta morală a poporului rus şi nu doresc (sau persoanele cărora vreau să le fac pe plac nu doresc) ca acest popor să-şi îndrepte nemulţumirile împotriva Ţarului. Deci îi trebuie un duşman. E inutil să te duci în căutarea duşmanului, ştiu şi eu? printre mongoli sau printre tătari, cum au făcut autocraţii de odinioară. Duşmanul, ca să fie uşor de recunoscut şi de temut, trebuie să fie în casă sau în pragul casei. Iată de ce sunt la mijloc evreii. Pronia cerească ni i-a dat, să-i folosim deci, la naiba, şi să ne rugăm să existe pururea niscaiva evrei de temut şi de urât. E nevoie de un duşman ca să-i dai poporului o speranţă. Cineva a spus că patriotismul e ultimul refugiu al canaliilor: cine nu are principii morale se înfăşoară de obicei într-un steag, iar bastarzii fac întotdeauna apel la puritatea stirpei lor. Identitatea naţională este ultima resursă a dezmoşteniţilor. Or, simţul identităţii se înteme*iază pe ură, ura împotriva celui ce nu-i identic. Trebuie să cultivi ura ca patos cetăţenesc. Duşmanul e prietenul popoarelor. E nevoie oricând de cineva demn de a fi urât ca să te simţi justificat în propria-ţi mizerie. Ura este adevărata pasiune primordială. Iubirea reprezintă o situaţie anormală. De aceea a fost ucis Hristos: vorbea împotriva naturii. Nu iubeşti pe cineva pentru toată viaţa, din această speranţă imposibilă se nasc adulterul, matricidul, trădarea priete*nului... În schimb, poţi urî pe cineva pentru toată viaţa. Cu condiţia să fie permanent acolo, ca să aţâţe ura. Ura încălzeşte inima” (p. 348).

de aici http://www.sud-est.md/numere/20121125/article_2/