Traiesc in Scandinvia, si aici divortul se face pe cale administrativa. La sfarsitul celor 6 luni de separare, divortul; doar o formalitate. Mai rau e daca sunt implicati si copii; acestia vor trebui sa aibe de acum doua case: 3 zile la un parinte, 4 zile la celalalt; sau 5 zile la un parinte si sfarsitul de saptamana la celalalt. Variantele sunt mai multe, dar nimeni nu se gandeste la copil, ci fiecare se gandeste doar la sine si cum poate sa-si satisfaca mai bine mandria.
Parintii la randul lor isi gasesc alti parteneri si se mai casatoresc odata, de doua ori; asfel copilul avand "tata de carton", sau "tata de hartie". Datorita acestei legi, oamenii nu mai stau pe ganduri nici cand se casatoresc, nici cand se despart. "...pana cand moartea ne desparte" si-a pierdut sensul, ramanand doar o formula invechita.
Acum intrebarea e ce vrea romanul? Vrea sa se "bucure" din plin de efectele acestei legi, sau vrea sa pastreze traditia ortodoxa, de a considera cununia o Taina, prin care doi devin unul si "ceea ce leaga Dumnezeu" nimeni sa nu dezlege. Raspunsul il da fiecare pentru sine, caci si raspunderea e una personala.
Aceasta lege mai are un aspect- pana la divort sotii pot avea conturi separate, contribuind in mod egal la intretinerea casei. Dupa divort se impart in mod egal si banii din cont, precum si eventualele datorii! Cred ca trebuie sa fie tare neplacut, sa trebuiasca sa latesti datoriile sotului de care tocmai te-ai despartit.
Tot convietuirea pasnica e mai buna!