Imi cer iertare pentru faptul ca n-am fost updatat la programul recent modificat de pe B1. De fapt nu aseara trebuia sa fie programata emisiunea in reluare, ci in seara asta. Intre timp am fost plecat si n-am mai putut reveni cu "erata".


Daragul meu andrei, tu incerci sa scoti in evidenta exact acel lucru de care ma temeam eu. Omule, incearca in adancul inimii tale sa de detasezi de doctrina insusita si lasa doar inima si rugaciunea ei sa te lumineze. Pentru Dumnezeu, nu va mai inversunati, fratilor, unii impotriva celorlalti. NU suntem noi in masura sa judecam mai mult decat propria noastra persoana! Nu mai cautati sa cartiti sau sa minimalizati anumite lucruri numai fiindca nu apartin strict bisericii noastre ortodoxe. Dumnezeu ofera sansa si fiului risipitor, sau poate mai ales lui. Putem sa ne rugam infinit mai mult decat ei, putem sa tinem posturi de zeci de ori mai lungi si mai severe ca ale lor, daca avem inima impietrita de rautate, ajungem sa-L maniem pe Dumnezeu mai mult chiar decat o fac cei care se ostenesc mai putin cu dogmele, dar sunt mai iubitori fata de intreaga creatie a lui Dumnezeu!
Urmareste, te rog, in aceasta seara emisiunea si fereste-te sa iubesti printre "virgule" (daca vei vedea emisiunea vei intelege ce spun, daca nu, iti voi raspunde altadata!).
Poate am fost acuzat ca nu sunt intru-totul de acord cu anumite idei ale unor sfinti parinti, recunoscuti pentru darul lor duhovnicesc. Dar daca le reprosez ceva, este doar aceasta: ura, inversunarea, trufia, rautatea cu care vorbeau (unii mai vorbesc inca, iar daca as fi vrut vreodata sa fac ceva sa putem fi auziti pentru salvarea Romaniei, aici as fi lovit la modul cel mai dureros cu putinta, pentru ca Preafericitul Daniel sa nu se mai complaca in lipsa de decizii).
Si stiti ce este foarte curios? De doua zile m-a dus nevoia departe de casa, iar astazi am participat la Sf. Liturghie undeva intr-o comuna din jud. Bacau (Asau). Am descoperit un preot batran si bolnav cu un har extraordinar. Rar mi-a fost dat sa aud o predica atat de profunda si miscatoare. Parca-mi citea gandurile, si singurile tristeti legate de biserici, au fost pentru cei care-au parasit Sf. Biserica pentru niste confesiuni care n-au nimic in comun cu voia Lui Dumnezeu si cu ceea ce Dumnezeu numeste "Biserica". Dar era tristete, nu acuzare, nu condamnare, nu etichetare ca erezie. Si am vazut in inima lui o dragoste imensa pentru tot omul amagit si ratacit. Si mi-am spus ca, desi marea majoritate fac referiri stricte la celelalte biserici si se inflacareaza cu fiecare minut ce trece, umplandu-se de marine de sine vazand cati casca gura sa-l asculte vorbindu-i de rau pe ceilalti, acesta era oarecum ciudat prin dragostea si smerenia lui.
Nu cu bata poti indrepta omul, nu cu orgolii daspre cat de puternica este credinta ta in comparatie cu-a lui; nu cu parerea deja formata ca Dumnezeu te iubeste mai mult decat pe ceilalti intrucat doar tu ii faci cu adevarat voia! Ci cu iubire pentru ceilalti, cu puterea exemplului si cu smerenie pentru propriile noastre pacate, care nu-s deloc putine!
Doamne lumineaza-ne si intelepteste-ne sa cunoastem Adevarul Tau!