Citat:
În prealabil postat de paulici
Am dat ieri cautare pe google "am pierdut un copil" cu gandul la ceea ce ma framanta de 9 luni si 8 ore imediat, intamplator am ajuns la acest topic ... am citit cateva randuri si mi-am dat seama ca stiu povestea micutei Stefania devenita ingeras mult prea devreme ... am inceput sa citesc si celalalte randuri scrise de alte persoane ... m-am oprit ... nu aveam puterea sa citesc mai departe ... erau cuvinte scrise de o persoana care din fericire nu a avut nesansa de a pierde un copil si asta ma bucura ... insa pentru mine, pt Ramona, pt Andreea, pt n si n femei au fost cuvinte ca o lama taioasa intr-o inima ranita ... insa macar de ar fi avut un fundament ... nu stiu ce pregatire religioasa aveti cei ce ati scris acele randuri rautacioase, nu stiu povestea voastra si nici nu vreau sa o stiu, insa am sa va spun unele lucruri care le-am aflat in 15 octombrie 2010 cand am organizat Comemorarea copiiilor pierduti, altfel spus valul de lumina, un eveniment in care timp de o ora s-au aprins lumanari pentru toti copiii pierduti, indiferent de varsta si indiferent daca au avut sansa sa vina cu viata pe aceasta lume ... in predica tinuta de unul din preoti, care la randul lui in tinerete a pierdut 2 sau 3 copiii inainte de nastere, a precizat faptul ca in postul pastelui exista o zi in care rugaciunile sunt inaltate cerului tocmai pentru acei copii ... care au fost considerati doar "o sarcina pierduta" preotul e ortodox si sunt convinsa ca acest subiect l-a interesat inca din tinerete ... oricum parerile sunt impartite, oricum nu noi ... nu aici pe pamant vom afla unde ajung acesti copii insa sunt sigura ca nu ard in iad alaturi de criminali si raufacatori ...
|
Nu a afirmat nimeni ca merg in iad!
Stiu ca este un subiect foarte incarcat emotional, dar zilele trecute am citit despre
spirala tacerii (felul in care opinia majoritatii se impune indiferent de valoare ei de adevar deoarece minoritatea se teme sa deschida gura). Am citit ca
un crestin care intra in spirala tacerii se leapada indirect de Hristos.
1. Asa ca nu aveti decat sa ma numiti rea, dura, lipsita de iubire etc.. eu voi da citat din par.
Cleopa care reflecta punctul de vedere ortodox:
Copiii care mor nebotezati, din motive independente de vointa parintilor sau a preotilor, se pot considera partasi la botezul dorintei, ca si dreptii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecarile facute de Iisus Hristos la rugaciunile parintilor sau ale prietenilor. Caci Dumnezeu nu pedepseste pe cel nevinovat, ci dimpotriva, caci El a creat pe om spre fericire. Totusi, parintii copiilor se vor spovedi si li se va randui canon potrivit cu grija sau nepasarea lor. Adica sa boteze sau sa creasca un copil sarac, sa viziteze un loc sfant, sa faca milostenie, sa fara metanii, sa tina post etc. Iata ce spune Sfantul Chiril al Ierusalimului in Cateheza a III-a, cap. 10: "Daca cineva nu primeste botezul, nu se mantuieste, afara numai de mucenici care primesc imparata si fara de apa ( botez). Mantuitorul, cand a mantuit lumea prin Cruce si cand I s-a impuns coasta, a slobozit sange si apa, ca sa se boteze cu sangele Lui cei care se boteaza in timpul persecutiilor. Mantuitorul numeste mucenicia botez, caci zice: <>"; (Marcu 10, 38). "Mucenicii si-au facut marturisirea de credinta, facandu-se priveliste lumii, ingerilor si oamenilor" (I Corinteni 4, 14). Sinodul VI Ecumenic in canonul 83, spune: "Cei morti nu pot fi botezati, dupa cum nu pot fi nici impartasiti". Deci copiii avortati, nascuti fara de vreme, pierduti fara voie, sau care mor indata dupa nastere, fara a primi botezul, nu pot fi botezati nicidecum dupa moarte, pentru ca nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniti nici la biserica, pentru ca nu sunt botezati si nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos. Pentru cei ucisi de parinti cu voia lor, intreaga raspundere ramane asupra parintilor. In Pravila Bisericeasca a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim urmatoarele despre acest lucru: "Pentru copiii avortati si care mor nebotezati nu se afla nicaieri invatatura, nici in Sfanta Scriptura, nici la Sfintii Parinti, fiindca viata oamenilor, atat a celor maturi, cat si a celor necrestini, este in mana Facatorului lor, care nu poate fi obligat sa descopere toata iconomia providentei Sale muritorilor, nici sa cunoasca ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Sau rasuna mereu in lume si cei ce aud au datoria sa raspunda, numai in masura de ei inteleasa si pentru ei data. De buna seama ca Dumnezeu nu pedepseste pe cei ce nu cunosc legile si mai ales pe copiii nebotezati. Ba, dimpotriva. El a creat pe om spre fericire si, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor vointa si putere in virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El ii fericeste pentru existenta lor, asa cum si ei Il lauda pentru aceeasi existenta nevinovatasi frumoasa creatiune naturala. Astfel, ei sunt randuiti la fericirea naturala a existentei, dar nu la cea a rasplatirii dupa merite, intrucat nu au fapte virtuoase".
"Fericirea naturala o da Dumnezeu direct si necesar, fara a mai fi nevoie de efortul omului, nici nu mai este nevoie de a se vorbi de ea intre oameni. Ci, revelata divina ne arata numai pe acea fericirie la care si omul contribuie" (II Corinteni 12, 4; Apocalipsa 21, 22). Pravila lui Matei Basarab, in capitolul 153, spune despre copiii nebotezati: "Iar cati coconi ai crestinilor mor nebotezati, asijderea si ai paganilor, aceia nu merg nici in imparatia cerurilor, nici in munca, ci numai la un loc luminos. Iar cand se boteaza se deschid cerurile pe care le incuiase Adam pentru neascultare si au fost tot inchise pana cand a venit Domnul nostru Iisus Hristos si a dat darul Sfantului Botez in lume" (Ibidem, 154).
2. Am cunoscut si eu femei care au pierdut sarcini. Destule.
Dar doar doua dintre ele m-au impresionat in mod deosebit.
1. O studenta, 20 ani.. mi-a spus in mare taina ca a pierdut o sarcina. Familia ei nu stia, nu stia decat o mana de oameni. Era marele ei secret si marea ei durere.
Nu se plangea, ci era disperata ca nu a botezat copilul. Si-ar fi dorit ca sa-si nasca copilul si sa-i traiasca macar o ora sa-l boteze (orice crestin din dreapta credinta poate boteza un copil in situatii extreme, chiar cu pamant de-ar fi!). Dadea de pomana copiilor cu constiinciozitate, desi era saraca.
Nu zicea ca Dumnezeu este nedrept, ci spunea ca este plata pacatelor ei. Mi-a spus pacatele ei in asa fel in care eu cred ca nu m-am marturisit nicicand cu asa luciditate! (si eu am pacate mult mai mari decat ale ei!)
2. Femeie trecuta de prima tinerete. Am aflat de copiii pierduti de-abia cand era insarcinata (din nou, era secretul ei). A avut multe sarcini pierdute in diverse etape de dezvoltare.
Era speriata ca o va pierde si pe aceasta din cauza pacatelor ei.
Nu a cartit niciodata, a considerat ca toti copiii i-au murit din cauza pacatelor ei nemarturisite la timp! Cand imi povestea despre pacatele ei, aveam senzatia ca-si taie intr-o rana cu un bisturiu. Nu se menaja, nu-si cauta scuze, stia ca este pacatoasa si ca iadul este locul ei.
Avea ideea ca durerea ce-ti este data
trebuie traita, nu trebuie sa fugi de ea. Credea ca atunci cand ajunge in fundul prapastiei durerii, atunci il va gasi pe Dumnezeu cu adevarat. Si isi traia durerea fara sa se planga.
Acum are un copilas, in sfarsit.
Aceste doua cazuri mi-au dat o alta viziune asupra suferintei ele chiar traiau aceste cuvinte: "fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea."
3. Vindecarea vine numai si numai de la Hristos.. Orice altceva este pierdere de vreme. Eu pot spune cuvinte frumoase, desigur, dar as minti.. si ce folos?
4. Chiar daca o mamica are copii sanatosi.. daca nu-i creste in frica de Dumnezeu, ci ii lasa prada patimilor, destinatia vietii lor este iadul. Stiu ca suna dur.
Cunosc o femeie - parte din familia mea- care a pierdut sarcini, dar copiii vii i-a crescut ATEI! Chiar asa. Cu ura de biserica, de fapt. Si atunci, ce folos a avut din asta? (I-a crescut si curvari, asta e partea a doua) Dar daca tragi linie si te gandesti unde merg cei nenascuti si unde merg cei nascuti... Dumnezeu cu mila!