[Florinvs]

– Vecinii ştiau că a fost o personalitate?

– Sigur că ştiau şi îi purtau un respect deosebit. Am remarcat asta în multele rânduri în care l-am găsit în diferite ipostaze sau locuri. Mă uitam şi mă întrebam: cum a ajuns domnul Tănase să trăiască în condiţiile acelea, el care a fost un prim-secretar, nu un prefect de acum, care poate este o piesă neînsemnată. La acea vreme, un prim-secretar era o autoritate de necontestat. Dacă el spunea nu, nu rămânea. Puteai să te duci oriunde te-ai fi dus. Cu noi, conducătorii de unităţi, făcea analize. Fiecare dintre noi trebuia să gândească economic, nu politic, chiar dacă eram membri de partid, pentru că nu putea să fie nimeni măcar şef de birou altfel. Eu am fost făcut membru de partid când eram student. Trebuia să ai rezultate şi probitate morală şi profesională pentru asta. Gheorghe Tănase era un tip apropiat, plăcut, căruia îi plăcea să îşi aducă aminte de locurile prin care a fost, de timpul petrecut în Vaslui, unde a avut, fără discuţie, o contribuţie importantă.

ŤA fost un luptătorť

– Aţi reuşit să-i faceţi vreo bucurie în aceşti ultimi ani de viaţă?

– Cred că orice vizită pe care i-o făceam îl bucura. Stăteam la un pahar de vorbă. Vorbeam deschis şi apropiat. Nu a fost un om care să aibă complexe că a fost în CPEx. Cred eu că şi-a făcut şi acolo datoria. Îi aduceam aminte cum mama mea l-a ţinut în braţe pe când era copil. Gheorghe Tănase a rămas de mic fără mamă. Avea doi-trei ani atunci când peste mama lui s-a prăvălit pământul la lutăria satului. Mama lui a murit, iar el a fost crescut un timp de bunici. Tatăl lui lucra la Galaţi, în port. Ştiu că, pe când avea zece ani, tatăl său l-a luat la Galaţi. Au locuit împreună, dar peste ani, când Gheorghe Tănase a împlinit 14 ani, i-a murit şi tatăl. Vedeţi? Nu a avut deloc o viaţă uşoară. Poate de aceea voia să răzbată mereu peste greutăţi. A fost un luptător.

– Cum a fost la înmormântare?

– Au fost multe personalităţi. Mulţi dintre cei care i-au fost colaboratori au venit să îşi ia rămas bun de la el. Sunt mulţumit de ceea ce am văzut la înmormântare. Se simţea că a plecat dintre noi un om de seamă. Duminică dimineaţă, 21 septembrie, şi-a dat sufletul şi a fost înmormântat marţi, 23 septembrie. Gheorghe Tănase ar fi împlinit 86 de ani pe 25 ianuarie 2015.

– Vă amintiţi de ultima întâlnire cu Gheorghe Tănase?

– Sigur. Avea dureri de picioare, dar am vorbit foarte mult. Simţea că nu mai are mult de trăit. Era în ziua de 27 iulie. Ştiu data pentru că atunci soţia mea a avut întâlnirea de la terminarea liceului, la Slobozia. Ştiind că soţia mea este medic, domnul Tănase a ţinut să o aduc şi pe ea în vizită. Ea s-a uitat în dosarul lui cu analize, l-a consultat. Ce era să-i spună? Avea tratament foarte bun, dar probabil organismul lui era într-o oarecare uzură şi nu se mai putea face mare lucru. Ne-am luat rămas bun, m-am pupat şi eu cu el, s-a pupat şi soţia, i-am dorit sănătate, ne-a zâmbit.

– N-aţi simţit că ar putea fi ultima dată când îl vedeţi?

– Ba da. Am simţit că mult nu mai trăieşte. Acesta a fost şi motivul pentru care i-am spus doamnei ca, atunci când trece în nefiinţă, să mă anunţe şi pe mine. A murit acasă, la ora şase dimineaţă. Avea picioarele inflamate, nu se putea ridica. S-a chinuit în ultimele zile. Gheorghe Tănase a fost un model pentru noi toţi. A transformat Vasluiul dintr-un sat care ţinea de la moară până la gară într-un oraş frumos. Toate construcţiile importante din Vaslui au fost ridicate pe timpul lui: spitalul, policlinica, şcolile, Casa de Cultură, Palatul Administrativ, fabricile din Zona industrială şi din zona Textila. Sunt convins că foarte mulţi vasluieni îl regretă, aşa cum îl regretă şi pe Ioan Frăţilă, care a fost un bun continuator al operei lui şi care şi el este acum pe ultima sută. Mai vorbesc din când în când cu el. Are o voce schimbată, are şi el mari probleme de sănătate. Vasluiul este inima mea, viaţa mea şi asta a fost şi pentru Gheorghe Tănase. Vă garantez. Perioada cea mai prolifică a unui om este până în cincizeci de ani. Eu am fost de la 33 de ani până la 50 de ani în Vaslui. Eu am crescut odată cu Vasluiul. Sunt îndrăgostit de Vaslui şi le urez vasluienilor să aibă încredere în ei, să lupte, să muncească mai mult pentru că numai prin muncă se poate face mai mult. Şi să nu îl uite prea repede pe Gheorghe Tănase pentru că el i-a iubit. Cred că pot astăzi să vă spun asta în numele lui. O bucată din inima lui a rămas la Vaslui atunci când a plecat!