[Moroco]

Domnilor, nu aş vrea să vă supăr intrând în discuţia asta a voastră despre cele 7 Duhuri Apocaliptice ale lui Dumnezeu.

Eu aşa am priceput şi cred că e vorba de o sinteză a necredinţei în Dumnezeu tâlcuită în 7 vicii-robii şi 8 gânduri-ispite ale răutăţii dintre care al 8-lea, care când vine ia puterea pentru puţină vreme, este tot din rândul celor 7 dându-se mereu nou şi proaspăt.

Am impresia că este defapt o descriere Apocaliptică a realităţii, adevărul din valea morţii, valea lui Iosafat, locul în care ne aflăm noi aici în lume între Cer şi Pământ. Cele 7 Duhuri ale Lui Dumnezeu sunt 7 Ochi cu vederea Lui în ei adică 7 Lumini-Adevăr iar cele 7 Coarne ale Mielului Junghiat sunt defapt credinţe puternice de luptă, de răbdare şi de rezistenţă împotriva acestor 7 vicii blestemate pe care şade ''femeia'' (religia) adică desfrânata şi slujitoarea satanismului lumii, cea care şade pe ape mari, pe 7 munţi, pe 7 împăraţi şi are putere peste limbi şi peste neamuri împreună cu lumea ce se strânge la armaghedon spre a şedea pe scaunul de domnie al satanei, al antihrismului şi al proorocului mincinos vrând să se unească şi să lupte cu sfinţii şi cu poporul lui Dumnezeu nepricepând ce-şi fac loruşi... căci se vor răni fiind loviţi exact aşa ca părintele Iacov care s-a trezit luptând cu Domnul.

Totuşi 7 Duhuri, 7 Tunete sunt numite şi cele 7 Cete de sfinţi Arhangheli cu căpeteniile lor. Nu-i mai amintesc pe sfinţii Arhangheli.

Tot 7 sunt numiţi şi cei 7 îngeri (oameni cu viaţă îngerească) apocaliptici care trâmbiţează de la Dumnezeu spre hrana şi întreptarea oamenilor acum în vremurile din urmă când parcă nimic nu-i mai poate schimba în bine pe oameni.

Tot 7 stâlpi ai credinţei şi înţelepciunii a bătut regele Solomon în iad spre îngrozirea dracilor, căci e vorba de credinţa în adevăratul Dumnezeu.

Cele 7 vrednicii ale harului divin se opun celor 7 vicii ale necredinţei. După cum le descrie sf. Ioan Casian Românul sau Romanul cele 7 necredinţe-vicii-robii sunt:

1. Lăcomia, grija, disperarea, frica, foamea, setea, vedetismul vederii fără credinţă, pofta şi puterea de a pofti fără să te poţi stăpâni aşa cum aveau enachiţii sau goliaţii sau ciclopii şi dinozaurii care mâncau orice mai ales carne, cunoştinţe necredincioase, păcate, creşteau mereu până crăpau.

2. Desfrânarea, înmulţirea necuvincioasă, grija, disperarea, frica, dorinţa, ispita de a ''înmulţi'' sfinţenia păcătuind, înşelând, trădând iubirea, neascultând, nerugându-te ci multiplicându-ţi egoismul şi neascultarea.

3. Zgârcenia, interesul materialist egoist, frica de sărăcie, disperarea, grija bogăţiei deşarte, iubirea de lux, de averi, de tot mai mult încât socoteşte fiecare bănuţ ca nu cumva să fie risipit de iubire şi milă şi luat astfel de la gura zgârceniei şi egoismului.

4. Lenevia, trândăvia, neascultarea, neîmplinirea poruncilor, nelucrul, fuga de muncă, de cruce, de răspundere, fuga de la datoriile demnităţii umane, de la lucrările lui Dumnezeu, ''neputinţa'' şi motivările ''neputinţei'', neurmarea Domnului, necredinţa în Dumnezeu, încrederea în rău, deznădejdea, dărâmarea bineului, a speranţei, munca în zadar şi râvna la zidirea babilonului.

5. Akedia, plictisul, jmecheria, fraiereala, vicleşugul, şiretenia, păcăleala, ispiteala, săparea gropii altora, punerea de capcane, batjocurirea, întrecerile, meciurile şi sporturile făcute pentru a-ţi pierde veşnicia şi pentru a-ţi omorâ timpul pocăinţei şi desăvârşirii, plimbatul fără o destinaţie, fără un rost, bântuirea, lipsa oricărei rânduieli divine, iscodirea, căutarea şi acumularea cunoştinţelor, a bârfelor, a informaţiilor compromiţătoare, denigratoare.

6. Slava de la lume, felicitările pentru puterea de a minţi, de a trăda, de a face rele, fărădelegi, de a înşela, de a distruge binele, de a nimici, de a lovi, denigra, încântarea de sine, încântarea nebună cu mărirea nedreaptă de sine, cu câştigarea vicioasă a luptelor, gonflarea şi lăudăroşenia cu sine şi cu orgoliul personal, îngâmfarea, cruzimea, împietrirea necruţătoare, furtul de merite, asemănarea cu lumea şi slujirea şi perfecţionarea lumească spre fericirea şi nemurirea lumii spre slava lumii şi spre slava de sine şi a puterii de a minţii şi păcălii ca să înţeli şi să primeşti slavă de la lume.

7. Neascultarea şi mita, coruperea, furia, ''sfânta'' mânie, bătaie, lovire, ucidere, chinuirea, sinuciderea, autochinuirea, jertfa deşartă, autojertfirea deşartă, lipsa umilinţei, a milei, a compasiunii, mândria, aprinderea, frustrarea, jignirea şi defrustrarea greşită, grija pentru a pârâ, a târâ, disperarea pentru a condamna, a judeca, a acuza, necredinţa, răzbunarea, curăţarea răului cu bine cu tot, rău da' rău, rău da' ''bun'', răi da' ''buni'', credinţa şi încrederea în rău, naivitatea şi pripismul şi graba cu care omul se încrede în rău la necaz sau la disperare, se pune bine cu răul crezând că cică răul va avea milă de el, că răul îl va ajuta, crezând că cică a fi rău, furios şi mândru e defapt bine şi mântuitor, o fală, o putere, dar e vorba şi de puterea vorbelor tulburătoare, groaznice, hulitoare, blestemate, înjuricioase, denigratoare la adresa lui Dumnezeu sau a aproapelui cu care naivul pripit folosindu-le se încântă cu o superstiţie cu final ''fericit'' încât aşa ca un sminţişor, ca un şerpişor mai drept ca oricine face dreptate şi libertate căci iată el muşcă şi strânge în cleşti ca d'racii nu numai tiranii cei silnici ci îşi muşcă până şi părinţii fraţii sau chiar pe Dumnezeu lovind cu hula, cu blestemul, cu pâra, cu silnicia, cu sabia, cu suliţa, cu cuţitul şi mai ales cu răzbunarea şi cu vorba deznădăjduitoare şi distrugătoare de orice speranţă, curajul prostului, frica fricosului trădător, averea nebunului, ''pacea'' blestemului, facerea de rău nepricepând că astfel devi un rău, un gunoi, numa' bun de aruncat la gunoi fiind vrednic de focul gunoiului.

Iar 8 e gândul şi viciul prostiei şi al certei care vine aşa tot din cele 7 gânduri ale răutăţii şi stă puţină vreme la putere dar când vine face prăpăd, pragmatic, ergonomic, urmând exact propriul interes de a aduce ''apărarea'', ''nedezbinarea'' şi ''pacea''.

Nu vă temeţi, nu noi ci Domnul luptă şi merge înaintea tuturor oştirilor Sale şi va birui căci este scris ca să biruiască.

Mai adaug ceva găsit pe Google.
Proverbe 6:16-19 spune: “Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte:
(1) ochii trufaşi,
(2) limba mincinoasă,
(3) mâinile care varsă sânge nevinovat,
(4) inima care urzeşte planuri nelegiuite,
(5) picioarele care aleargă repede la rău,
(6) martorul mincinos, care spune minciuni, şi
(7) cel ce stârneşte certuri între fraţi”.

Necredinţa şi neiubirea lui Dumnezeu,
vicii exprimate prin robie şi prin slujirea răului:

1.Mândria, slava de la lume, minciuna şi adevărul pârâcios,
2.Mânia, furia, agresiva autoapărare a privilegiilor, luxurilor, deşertăciunilor
3.Lăcomia, îmbuibarea, zgârcenia, mulţumirea de sine pentru egoism
4.Pofta rea, desfrânarea, păcătuirea, plăcerile necuvincioase, obrăznicia
5.Înşelarea, trădarea, frica, lepădarea nedreaptă,
6.Invidia, pisma, denigrarea, hula, blestemul, superstiţia
7.Apatia spirituală, lenea, mita, coruperea, ispitirea, etc.