[cristiboss56]

O rugăciune a Sfântului Simeon Noul-Teolog:
„…cu focul mă împărtăşesc, iarbă uscată fiind eu, si – străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia”.
Acest foc necreat este un foc spiritual şi iubitor, fiindcă Dumnezeu este Iubire, iar focul divin al prezenţei Sale este Iubire. Sfântul Simeon Noul-Teolog a spus următoarele:
„Dumnezeu este foc şi foc a venit să arunce pe pământ; de aceea aleargă căutând lemne, adică o intenţie şi o hotărâre liberă bună, ca să cadă pe ele şi să le aprindă. Iar în cei care sunt aprinşi, se înalţă ca o flacără mare şi ajunge până la ceruri… Dar după ce ne-am făcut cu desăvârşire curaţi de întinăciunea patimilor, [focul] se face neîncetat înăuntrul nostru hrană şi băutură, luminare şi bucurie şi ne face pe noi înşine lumină prin împărtăşire”