Citat:
Asadar, nici o data nu se tolereaza la nesfirsit exemplele rele( nu stim ce putem obtine sau patimi cu ele) neplacute sau neconforme cu anumite rigori tocmai de a nu sminti si pe altii mai slabi de credinta indiferent de marimea sau micimea cazurilor secundare .
Starea de inceput trebuie sa aibe un capat cit mai rapid si sa nu toleram la nesfirsit o stare nefireasca , anormala, nefolositoare .
Ia sa ne gindim de exemplu , atunci cind suntem intro nevoie de sanatate sau chiar bolnavi de adevaratelea si medicul ne spune : in mod normal ar trebui medicamentul ,,XY" dar nu putem acum sa vi-l dam, nu exista , dar va dam ceva un pic mai altfel, mai nelalocul lui, mai slab, mai nevirtuos, mai neputernic ... cu aceiasi usurinta si dragoste fata de medic acceptati ? Si la urmatoarea consultatie va spune la fel , si tot asa o lunga, lunga perioada de timp . Tot aceasi indulgenta si toleranta o aveti cu sanatatea dvs.
Tot asa si cu sanatatea obstei ortodoxe, a bisericii, si a vietii duhovnicesti, a fiecarui enorias fie el incepator sau avansat !
Cum este cind raul, neconformul, insuficientul ... este direct pe pielea ta ? Tot asa indulgent si tot atita timp accepti neconformitatea ca atunci cind este vorba de ...altcineva si altceva ?(adica de pielea novicelui si a bisericii-obste !)
|
MEdicul in viata duhovniceasca e Duhovnicul, nu? Ei, da, el are dreptul sa ma certe si sa il certe. Dar eu, care habar n-am ce-i cu viata lui, ce-i cu el acolo, asa in Biserica, categoric n-am nici o treaba sa il cert, sa ma uit urat. Se poate foarte frumos oferi o haina daca e prea dezbracat omu, se pot face gesturi din dragoste si cu dragoste, sau se poate rosti o rugaciune in gand. Daca mi-e prieten sau macar un cunoscut cu care am schimbat macar doua vorbe, pe care il cunosc (si nu din barfe) am datoria sa ii atrag atentia (si asta trebuie facuta cu mare atentie, cu multa dragoste si mult tact, si mai ales fara pic de mandrie in spate, si cu multa rugaciune pentru celalalt). Altfel am datoria sa ma rog pentru el si eventual, dar asta pe mine ma depaseste, sa fiu aproapele lui... asa, ca in pilda samariteanului milostiv.
Cand simt raul pe pielea mea incerc sa transform totul in rugaciune, sa iau legatura cu "satelitul" Doamne... si ma invata El ce e de facut. Daca nu, fac dupa capul meu, iese prost de obicei, si tot la Doamne ajung.