Invatatura despre liberul arbitru este clarificata in ortodoxie, la fel ca toate invataturile. Este o diferenta intre invatatura ortodoxa si cea protestanta, in special, dar si cea catolica. Unii nu au inteles aceasta invatatura si au preluat din invatatura gresita a Fer. Augustin despre predestinare.
In invatatura ortodoxa chipul omului s-a intunecat dupa cadere, astfel incat mai are toate atributele chipului lui Domnezeu in om (ratiune, vointa si simtire) dar, datorita caderii, au fost slabite, inclusiv vointa (liberul arbitru). In catolicism se considera ca nu a fost afectata firea umana la cadere, desi chipul lui Dumnezeu in om a ramas la fel, iar vointa (liberul arbitru) nu a suferit nicio slabire. In protestantism (sau la o parte din el) nu s-a inteles distinctia intre chip si asemanare, asa ca ei au spus ca si chipul s-a pierdut, omul neavand vointa (liber arbitru) si doar cu ajutorul harului poate face fapte bune. De aceea, pentru ca omul nu mai este capabil de fapte bune, este predestinat dinainte sa fie mantuit sau nu.
In concluzie, in ortodoxie omul nu si-a pierdut vointa (liberul arbitru), este capabil sa faca fapte bune prin proria sa vointa, dar, din cauza caderii si slabirii chipului si vointei, nu le poate face intr-o asa mare masura si constant incat sa primeasca harul mantuitor. De aceea harul se primeste la Botez si apoi omul conlucreaza cu harul cu ajutorul vointei sale (liberul arbitru), prin faptele sale.
|