O sa fiu scurt ca sa ma citesti. Eu am patit asta de multe ori cand aveam boala "predicarii", ca sa zic asa. In prezent, m-am maturizat mult si am abandonat aceste irosiri ale timpului. Mi-am dat seama ca nu e de mine pentru asa ceva. Eu nu am nici studii teologice, nu am nici binecuvantare sa vorbesc cu toti indracitii, asa ca... am devenit un simplu slujitor si am incercat pentru prima oara sentimentul... egoismului. Nu stiu daca e bine asta crestineste, dar eu iti spun ce am patit eu. Am devenit mai atent cu mine, cu pacatele mele, cum sa scap de ele, cum sa fiu mai evlavios si etc si i-am lasat pe toti ceilalti in plata Domnului. Este o mare pierdere de vreme sa incerci sa "convertesti" pe altii. Profesorul meu de religie imi zicea ca ma voi invarti ca soarecele si pisica, si nu voi izbuti nimic.
Totusi, nu mi se pare un lucru rau sa asculti altuia parerile si sa ti le expui pe ale tale, si, slava Domnului, spun acum cu oarecare lauda, imi amintesc ca am reusit (dupa 12 ore pe mess continuu) sa il aduc pe un tip de la o secta la religia parintilor lui. Care era baptism sau ceva de genul
. Deci, in zadar! Eu nu mai fac asa ceva!
Sunt sigur daca ei vor vrea, Dumnezeu va fi cu ei.