În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Everii îi spuneau lui Dumnezeu în mai multe feluri, dar cel mai des Cel Care Este (Iehova). El Însuși îi spune lui Moise să Îl numească astfel, când se manifestă ca un rug aprins. Deci, Dumnezeu este existența prin excelență și orice altă existență este astfel numai în raport cu El.
Unde se află Dumnezeu ? "În Cer, pe Pământ și în tot locul" răspunde Catehismul. Mai exact, El nu se află numai în univers (nu suntem panteiști) ci și în afara lui, astfel încât Lumea nu Îl poate cuprinde. Este normal, numai un creator care e (și) în afara lumii ar putea crea lumea. Mai departe, noțiunea de timp este valabilă în lumea fizică ("în Manifestat", ar spune budiștii). Este mărime fizică fundamentală, la fel cum este distanța sau masa. Deci, timpul nu numai că nu poate fi conceput înainte de creația lumii așa cum nici distanța nu poate fi concepută înainte de creația lumii, dar nici măcar acum, când noi "trăim și ne mișcăm și suntem" timpul nu poate fi conceput decât în lumea fizică. În Cer nu există așa ceva. De aceea, omul poate fi iertat, pe când îngerul apostat nu poate fi iertat. Am căzut astăzi, dar poate că mă voi îndrepta mâine, alegând Binele. Pentru îngeri nu există "mâine", alegerea lor este definitivă.
În ceea ce privește partea a doua, nu numai Dumnezeu există pentru totdeauna, ci și noi înșine suntem astfel creați. Nu suntem la fel de vechi precum Cel Vechi de Zile, dar de trăit vom trăi tot atâta cât va trăi și El: o eternitate. Împreună cu El sau rupți de El, aici e o "mică" deosebire, dar toți oamenii vor trăi atâta cât va trăi Dumneze: In saecula saeculorum, amen !
|