Citat:
În prealabil postat de manuela.laura
Doamne ajuta!
As vrea sa discutam putin despre urmatoarea situatie.
Tatal meu a ramas vaduv cand eu aveam 6 ani, m-a crescut singur si am fost foarte apropiati. El nu a adus nici o femeie in viata noastra si s-a dedicat foarte mult educatiei mele. El este un om mai singuratic, e botezat ortodox, dar nu prea merge la biserica.
Eu m-am casatorit de curand, m-am mutat, iar el a ramas singur si se simte neglijat, trist, pesimist... Ma doare sa il vad asa, intr-un cuvant: deprimat. El nu lucreaza, e aproape de varsta de pensionare, iar situatia financiara a lui e cam slaba. Cred eu ca ar avea nevoie de o persoana care sa ii fie alaturi si sa aibe un lucru care sa-l preocupe, caruia sa i se dedice...
Cum as putea face ca sa-mi exprim dragostea fata de el si sa nu se mai simta singur?
Trebuie cumva sa ma impart intre sot si tata, sa le fie bine tuturor...
Multumesc.
Pace si bucurii!
|
M-a induiosat situatia ta. Se vede ca esti o fata buna si iubitoare si iti inteleg perfect framantarile.
Va fi greu sa te imparti dar va trebui, totusi, s-o faci. Sper ca sotul tau sa inteleaga situatia.
Esti datoare si tatalui tau si sotului tau... Va fi greu dar cu timpul, tatal tau se va obisnui cu situatia asta si va intelege, asa cum s-a obisnuit si cu vaduvia. Il va ajuta Dumnezeu sa faca asta.
Iti trebuie rabdare multa cu amandoi. Sa nu-ti neglijezi tatal. Iar cand va aparea si un copilas in familia voastra sa-l implici si pe noul bunic (tatal tau) in cresterea lui.
Singura persoana de care are nevoie esti tu. Poate cu timpul va cunoaste pe cineva care sa-i fie companie insa nu tu trebuie sa-i cauti asa ceva si nici sa-i tot sugerezi asta caci sigur nu-i va placea.
Roaga-te la Dumnezeu sa va intareasca in rabdare si sa va intelepteasca.
Sa nuitam ca suntem datori sa-i cinstim, sa-i iubim si sa-i ajutam pe parintii nostri.