[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?

Rugăciunea nu este niciodată un lucru rău. Dar şi cei care îl venerau pe Baal se rugau. Şi fariseii se rugau. Deci, rugăciunea nu este suficientă pentru mântuire.

Smerenia, atunci când este autentică, ne aşează pe drumul cel bun spre Dumnezeu, dar ea nu ne apropie de Cel Blând şi Smerit cu Inima. Lecturile Bibliei sunt lucruri bune, dar să ne amintim de câţi (neo)protestanţi rătăcesc cu Biblia în mână, deşi spun că Biblia este singura lor sursă de credinţă şi să ne amintim că Domnul nostru a fost chinuit şi omorât de oameni "tari în Scripturi", care aveau în mâinile lor ceea ce pe atunci era Biblia. Iubirea de aproape, în special dacă este un corolar al iubirii de Dumnezeu, este şi ea un lucru foarte bun, dar vă întreb: cum poţi iubi în singurătate ? Cum se poate să-i critici de dimineaţa până seara pe preoţi şi, în acelaşi timp, să spui că nu mai poţi după aproapele ?

În realitate, greu îi este omului să se mântuiască singur, în afara unei vieţi de credinţă comunitare. Chiar şi călugării nu primesc aprobare de a părăsi lavra şi a se face pustnici decât după ani mulţi de practică: superiorii lor ştiu foarte bine cât este de riscantă pustia pentru mântuire.

In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)

(...)

La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”.

Cred că aveţi o viziune idealizată asupra a ceea ce se întâmpla când primii creştini L-au urmat pe Isus. Vă propun următorul exerciţiu de meditaţie ignaţiană: Faceţi parte dintre miile de oameni care întârzie pe Munte ca să Îl vadă şi să Îl audă pe Isus. Luaţi loc pe o piatră şi asculta-ţi-L ! El este acolo, vorbind despre Fericiri. Îl vedeţi ? Iată ochii Săi blânzi, cum devin înflăcăraţi când ne spune despre ceea ce ne-ar putea aştepta în viaţa viitoare ! Despre dv vorbeşte acolo. Despre umilinţele pe care le-aţi îndurat, despre nedreptăţile care vi s-au făcut. Acuma, întoarceţi un pic capul şi uitaţi-vă la cei care vă înconjură şi Îl împresoară. Nu toţi tac, ci mulţi sporovăiesc. Sunt printre ei fel de fel de oameni. Sunt transpiraţi. Sunt şi buboşi, semnele leprei se văd pe chipul lor. Mai sunt unii nemulţumiţi cu dieta: iată, se face seară şi organizatorii nu pun la dispoziţie altceva decât bucăţi de pâine şi peşte.

Acuma, aveţi de ales: plecaţi sau Îl ascultaţi pe Domnul în continuare, în mijlocul acestei congregaţii pestriţe şi a oamenilor de adunătură. Ce faceţi ? Mergeţi acasă, ca să citiţi texte în care unii vorbesc despre ceea ce au auzit de la El sau rămâneţi ca să Îl auziţi pe El ? Mergeţi să vă rugaţi Lui în singurătate, în baza faptului că El este omniprezent, sau rămâneţi acolo unde se află prezent în mod fizic şi unde ne vorbeşte în mod direct ? Alegeţi un drum sau altul, nu aveţi nicio altă alternativă.

Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?

Mereu Dumnezeu şi-a ales oamenii Săi. Numai că alegerea Sa a fost adesea surprinzătoare. Poate pentru ca să dovedească măreţia Sa, mereu Dumnezeu a preferat mijloacele umane cele mai carente. Nu Iacob era primul născut, ci Esau. Când omul lui Dumnezeu vine să îl caute pe Iosif, acesta, ultimul născut, era singurul de care se ruşina tatăl său. Pe Iosif îl trimisese să păzească animalele, nesocotind că ar fi bun la altceva. Tot un cioban, unul adus cu pluta, a fost şi Moise. Nici împăratul David nu avea altă ocupaţie, cine ar fi bănuit că fiul lui Iesei va ajunge în fruntea Regatului Unificat, prefigurându-L pe Domnul ? Iată şi din ce fel de oameni nevolnici îşi alege Isus apostolii: din 12, şapte sunt pescari. Unul e de-a dreptul vameş, etc.

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?

Adică, să vă faceţi protestantă ?

Sa raman acasa sa ma rog?

Asta cred că se cheamă "creştin nedominaţional", nu ?

Sa ma duc la catolici?

Eu vă spun ceea ce v-ar spune preotul catolic: o asemenea cerere de convertire se respinge. Motivul convertirii trebuie să fie dorinţa de a fi catolic şi nu oroarea de a fi ortodox. Nu puteţi fi catolică decât atunci când veţi ajunge la concluzia că Isus a întemeiat o singură Biserică vizibilă, care străbate istoria şi o va însoţi secol după secol. Când veţi ajunge la concluzia că singura Biserică ce este în acelaşi timp unică, sfântă, universală, întemeiată de apostoli şi bazată pe învăţătura lor este Biserica Catolică. Motive de trecere la catolicism precum "preotul meu dă rasol la sfinţirea caselor" ori "congregaţia mea bârfeşte şi nu există recunoştinţă pentru aportul meu", în mod hotărât nu sunt valabile, fiindcă nu vin de la Dumnezeu.