Cat de orbi suntem contabilizand la nesfarsit aceste "scapari" (neimplinirile) care impiedica viata noastra sa fie "perfecta"!!
Dar ce-o fi insemnand perfectiunea asta si cine ne-o fi bagat noua in capete ca trebuie sa tindem spre ea?! Stradania spre tinte existentiale nerealiste este o reteta sigura spre deznadejde crunta. Filmele hollywoodiene te invata sa crezi in visul tau... asta poate sa fi o inselare. Urmaresti toata existenta ta o himera in timp ce VIATA trece pe langa tine (viata este ce se intampla pe cand noi ne facem planuri).
Am citit astazi o fraza care mi-a ramas in minte: "Ma plangeam ca n-am bani pentru sandale, pana cand m-am intalnit cu un om fara picioare..." Iata discursul celui ce resimtea "neimplinirea" de-a nu-si putea cumpara sandale. Insa dusul rece al vederii celui fara picioare ii anuleaza lipsa initiala, ba chiar il face sa-si reconsidere pozitia PRIVILEGIATA de individ cu mobilitate 100%.
Victor draga, acorda-ti nu mai mult de-o clipa pentru a cugta la "neimplinirile" personale; gandeste-te apoi cat de binecuvantat esti de Dumnezeu cu toate darurile din lume!
Doamne ajuta!