[geo.nektarios]

Canonul iudaic al VT a fost stabilit în sec. V înainte de Hristos, dacă nu mă înşel. Pe atunci cărţile veterotestamentare apocrife încă nu erau scrise (spre ex., Cartea Înţelepciunii lui Isus fiul lui Sirah a fost tocmită cu puţin înainte de Hristos, printre evreii din diaspora). Se prea poate că dacã nu intervenea creştinismul să fi fost canonizat şi (careva din) ele.

Canonul ortodox al VT urmeazã întocmai compilaţia grecească anticã Septuaginta (LXX) - cea mai veche traducere a Tanach-ului iudaic cuprinzînd şI cărţile apocrife. LXX a fost tradusã pe etape, între sec. III (Torah) şi I (restul din Tanach şi Aprocrifele) ÎNAINTE DE HRISTOS.

De menţionat cu privire la cele două canoane:
1. Evreii sunt cei care resping Apocrifele, iar împreună cu ei toţi cei care urmează Canonul iudaic Masoretic (sec VII-VIII DUPĂ HRISTOS) care CHIPURILE a reactualizat Canonul iudaic vechi. Toţi protestanţii, dar şi romano-catolicii se bizuie pe acest canon.

2. Primii creştini au folosit anume Septuaginta pentru că:
- în NT aproape toate citatele vechi sunt preluate din LXX şi nu coincid, iar uneori sunt contrare sensului, cu textul Masoretic.
- majoritatea creştinilor erau fie dintre neamuri, fie iudei din diaspora, care toţi vorbeau greaca veche; aproape toate scrierile NT (cu excepþia Evangheliei după Matei şi, probabil, Epistola către Evrei) au fost alcãtuite original în greacă şi evident că a fost firesc să se facă referinţă la textele LXX ale VT atunci cînd era nevoie.
- istorici vechi ca Iosif Flaviu şi Filon al Alexandriei, ambii evrei învăţaţi, au considerat autorii LXX inspiraţi .
- descoperirile de la Marea Moartă au pus la iveală texte ebraice din Tanach predatînd era creştină care confirmă autencititatea anume a textului LXX comparativ cu cel Masoretic (presupus a fi mai fidel textului iudaic vechi).

3. Urmînd sfatul Ap. Pavel: "toate scripturile sînt folositoare...", unde, desigur, el face referinţă la VT, ca şi raţiunile de mai sus, Biserica veche a păstrat într-un singur canon şi scrierile apocrife, făcînd precizarea (regăsită în Prefaţa Bibliei Ortodoxe) CARE sunt textele apocrife şi DE CE sunt ele incluse ("fiind ziditoare de suflet").

4. NU văd necesitatea delimitării vizibile între cărţile inspirate şi cele apocrife, pentru că Biserica întotdeauna a ştiut care sunt ele şi pentru că creştinii întotdeauna le studiau în biserici şi sub îndrumarea Bisericii. Deci este o pseudo-problemă ivită cu ocazia lui "Sola Scriptura" protestant.