Citat:
Īn prealabil postat de fallen
Si ca o curiozitate: mai este vreo religie (in lumea civilizata) care permite oamenilor sa se autoflageleze, adica sa se autopedepseasca la modul fizic? Credeam ca omul trebuie sa aiba grija de trupul sau cu sfintenie, nicidecum sa-i faca vreun rau, si ca numai Dumnezeu are dreptul sa pedepseasca. Unii ar putea spune ca si cand postim ne batem joc de trupul nostru, dar se pare ca nu e asa, ci din contra, ii facem un bine - cu conditia sa nu exageram, desigur.
|
Grija noastra pentru trup....
Ma tem ca o intelegem cu totul nepotrivit. In orice caz limitat, fara saltul spre "nebunia" sfintirii, cata vreme raminem in duhul medicalist.
Grija pentru trup consta in nevointa postului, mai intai, fiind noi sub ascultare de duhovnic. In rest e negrija, cata vreme ne judecam cu intelepciune lumeasca grija pentru trup ori pur si simplu procedam dupa capul nostru.
Oare gresesc? Rog sa fiu iertat, in acest caz.
In alt topic, unde aminteam de "adultrism", atrageam atentia ca judecam conditii umane pe care noi nu le avem (acolo era vorba despre copii) prin perspectiva noastra (acolo erau perspectiva sau "ochelarii" de adulti). Femeile judeca viata barbatului prin perspectiva conditiei feminine, barbatii judeca femeile prin perspectiva barbatilor etc.
Iar noi judecam conduita Papei prin perspectiva noastra... Si desigur folosim cuvinte istete, "justificate", tari si tendentioase - spunem autoflagelare etc. Din ce perspectiva? In ce fotoliu stam asezati cu duhul atunci cand gandim si catalogam asa? Sa fie fotoliul marii noastre smerenii si al cunoasterii in duhul Adevarului? Suntem oare atenti la mantuirea noastra cand ne asezam cu duhul asa?
Cine voieste un caz ortodox romanesc de "autoflagelare", iata aici cateva referiri:
http://www.youtube.com/watch?v=F4gxyXh-nas
Minutul 4, despre "abandonul total al trupului" si mai departe, pana la sfarsit.