Citat:
În prealabil postat de lore86
Asa gandeam si eu pana sa am copiii. Ca micutii au un nivel de intelegere destul de scazut, ca nu pot pricepe mare lucru ca trebuie explicat asa ca la niste fiinte cu o capacitate scazute de a pricepe.
Realitatea a fost insa alta. De multe ori suntem luati prin surpindere de multe afirmatii facute de copii.
Ex:
Care e numele de familie al Maicii Domnului?
Daca prin nasterea sa, Domnul zdrobeste capul sarpelui de ce mai exista rau? De ce mai exista diavol.
Daca nimeni nu se duce sa il ajute pe Domnul, sa stii ca ma duc eu sa ii duc crucea.
Ingerii il apara pe Domnul sa nu il omoare iudeii? nu, Domnul ii apara pe ingeri.De cine ii apara? Ingerii sunt nemuritori deci nimeni nu ii poate omori, cine poate sa le faca rau?
etc.(intrebari puse de copii de 3-4 ani)
Am ramas surpinsa cat de mult pot intelege anumite lucruri subtile, cred ca datorita curatiei inimii lor si credintei curate.Ei accepta adevarurile mai usor decat mintea noastra rationala.
Asadar, vazandu-i pe ai mei, consider indreptatite cuvintele fratelui Costel, ca daca ii pregatim pe copii cum se cuvine--si aici intervine taina pe care noi o stim dar n-o intelegem-atunci ei vor putea intelge moarta ca pe ceva ce este: o trecere.
Doar ca din cauza neputintei noastre, ni se pare ca si copiii ar fi la fel
|
Moartea este doar o trecere,dar mai mult pentru oameni sfinti care fac pasul spre alta lume usor,lin fara a fi transfigurati de durere,de spaima.
(Am motive uriase sa ma indoiesc ca un copil cu varsta cuprinsa intre 3-10 ani poate cuprinde si imbratisa idei filozofice cu usurinta unui matur.
Daca copiii sunt atat de destepti inca de la varste fragede,de ce mai trebuie sa traiasca in grija parintilor pana pe la 18 ani?).
Pt noi ceilalti,moartea este grozav de inspaimantatoare si aproape intotdeauna imposibil de purtat cand vine vb despre cineva iubit.
Atunci mai este privita atat de detasat?Ca o trecere?Cum este moartea copilului pt o mama?Cum a fost moartea Lui Iisus pt Maica Sa?Logica?Resemnata?
Nu,a fost sfasietoare!
Cum poti sa-i explici copilului atat de teorizat si logic moartea,cand el o vede si simte ca pe un fenomen terifiant,traumatizant?
Fata de exprimarea exagerata a prietenei dvs in care moartea este privita ca pe o calatorie,unde destinatia este locul fericirii eterne,cand realitatea ofera copiiilor un alt tablou:maturi care plang ore in sir,se arunca pe jos in genunchi,isi smulg parul sau barba,unii lesina,isi dau ochii peste cap...
Neconcordanta aceasta intre teorie si practica,va bulversa foarte mult copiii care nu au destule resurse sa-si explice de ce atunci moartea nu este placuta si bine primita?Un eveniment cinstit cu bucurie?