“O echipă de entuziaşti a alcătuit un proiect minunat: Paşaport pentru succes. Proiectul îşi propune, ca obiectiv, formarea abilităţilor de viaţă în rândul tinerilor. Începutul educaţiei este gândit cu ajutorul jocurilor. Jocul trebuie să devină un instrument de transmitere a deprinderilor practice, a unei limbi elegante şi chiar a valorilor creştine.
Este de mare importanţă şi tematica jocurilor. Ea trebuie bine aleasă. Pentru că, din nefericire, adesea jocurile transmise prin media – televizor şi internet – nu numai că sunt lipsite de duh creştin, dar cultivă şi agresivitatea. Pe deasupra, aceste jocuri sugerează şi imoralitatea. În acest caz nu poate fi vorba de „formare”, ci de „deformare” şi nici de succes, ci de prăbuşire.
Succesul îşi are izvorul într-o educaţie creştină. „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă, zice Înţeleptul Solomon, şi nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22,6). Tânărul, deprinzând un mod corect de a gândi, de a vorbi, de a acţiona, are toate şansele să ajungă un om educat şi manierat.
N-am putea spune că românii n-au un dram de credinţă dar, dacă suntem sinceri, sunt tare deficitari la educaţie. Începând cu normele elementare de comportament şi culminând cu situaţiile în care trebuie să dea lumii ceea ce au învăţat să facă, sunt foarte deficitari.
Pe bună dreptate Sfântul Grigorie de Nazianz spunea că „arta artelor este să-l formezi pe om, cea mai instabilă şi cea mai complicată fiinţă dintre vieţuitoare”. Dar şi când ai reuşit să-l educi cum trebuie, vei putea avea mângâierea că ai dat societăţii un om integru! „Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, spune Sfântul Antonie cel Mare, făcător de om trebuie să se numească”.
Acelaşi Sfânt Părinte ne-a lăsat şi criteriile după care putem constata că un tânăr este educat: „…privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreptează spre tot mai multă cuviinţă. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz şi închide intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri aminte”. Un asemenea tânăr are toate şansele să răzbească în viaţă.
În educarea tinerilor trebuie să avem grijă şi de cercul prietenilor în care se învârt. Dacă aceştia sunt tineri cuminţi şi, în cazul ideal, credincioşi, anturajul îi va îndemna să facă lucruri şi mai bune. Evagrie Ponticul spunea în veacul al IV-lea că „trebuie să ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii tale. Fugi de întâlnirile cu tinerii răi şi scandalagii, şi cu nici unul din aceştia să nu locuieşti împreună; ba şi de sfaturile lor cele de nimic să te lepezi. Căci nu locuiesc lângă Dumnezeu şi nici statornicie n-au. Prietenii tăi să fie tinerii paşnici, fraţii duhovniceşti…”. Cât de actuale sunt aceste sfaturi şi în veacul XXI !
Dacă eşti realist nu poţi pretinde tinerilor să se comporte ca şi bătrânii. Ei au nevoie, dacă sunt copii – de jocuri, dacă sunt adolescenţi – de distracţii potrivite vârstei lor. Numai că acestea trebuie să fie elegante şi morale. De aceea, cei ce organizează petrecerile lor, sau chiar tinerii înşişi să fie atenţi la acest lucru. Le spune Înţeleptul Solomon: „Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa” (Eclesiastul 11, 9).
Aşa că entuziaştilor, care au scris proiectul Paşaport pentru succes, le dorim să-şi vadă munca încununată cu reuşită. Lor însă, Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi tuturor celor ce se ocupă de educarea tinerilor, ba chiar tinerilor înşişi, le atragem atenţia cu seriozitate: nu există succes fără educaţie creştină!”