Citat:
În prealabil postat de iustin10
Multumesc pt gandurile tale sincere ,dar iti spun : in afara ca am o oarecare dezorientare ,am defectul ca nu ma exprim asa cum trebuie,suficient de complet ,si de multe ori mi se atribuie ce nu am vrut sa spun,de ma mir si eu . Mea culpa.
Totusi nu sunt protestant ,doar ca am gresit abordind aceiasi metoda dura ca si voi ,pentru a va vindeca pe voi de duritate .Am gresit aici ,pt ca nu mi se potriveste rolul.
Doar ca am capacitatea de a judeca in mai multe feluri si de a ii intelege pe toti,dar in inima mea il iubesc pe Dumnezeu, si iubesc si calea ortodoxa .Acuma asta zic eu despre mine,dar adevarul,numai Domnul il judeca
Si la urma urmei ce contez eu
Importanti sunteti voi,sa plecati un pic ma indreptati de aici,asa cum si eu am facut-o.
M-am cunoscut treptat,prin cuvintele fiecaruia dintre voi,fara sa ma mai supar atit pe unu si pe altu. Chiar nu se poate vorbi fara patima ? E asa de greu sa fii cu ochii la tine si nu la altu? Chiar dreptatea care ni se pare ca o avem,ne orbeste intratit,incat am da si in cap celuilalt ,pentru ca exprima o parere "ratacita" ?
Adevarul nu se poate exprima si altfel,mai elegant,mai atractiv?
Cine poate vorbi de religia iertarii ,si sa se ia de fratele sau,tocmai pentru ca e impotriva religiei iertarii? Oare aceasta atitudine o vrea Domnu de la noi ?
Oare daca ar fi aici,ar tuna si ar fulgera la fiecare oaie ratacita care vine sa il caute?
|
Te inseli, Iustin. Tocmai ca am cunoscut mai multe confesiuni dar doar in Ortodoxie am intalnit sa se laude crestinii cu sfintii care au dat palme "ereticilor". Stii ce mi-a spus un prieten care a studiat Teologia Ortodoxa la Bucuresti? Mi-a spus ca Sinoadele din primele secole unde se adunau cu sutele (!!) pentru a stabili dogmele, aveau ca regula unanimitatea de 100% si ca atare se intampla cam ca pe aici, nu se puteau pune cu totii de acord, era imposibil, de aceea tineau zile in sir pentru a-i convinge pe toti. Insa nu reuseau ci "recalcitrantii" cam ieseau ciomagiti de acolo, asa se stabilea unanimitatea. Eu nu am studiat la Bucuresti, dar am inceput anul ce a trecut studiul la Paris, la Facultatea de Teologie Ortodoxa ruseasca si una din materii este istoria bisericii ortodoxe rusesti. Eram singura care stiam ca rusii s-au convertit pe motive politice, si am vrut sa vad ce va zice profesorul daca il intreb. Asa ca l-am intrebat de ce tarul Vladimir a dorit ca Rusia sa aiba o religie si de ce tocmai ortodoxa? Raspunsul lui m-a surprins pentru ca eu stiam ca doar decizia in sine era politica, alegerea religiei insa nu, stiam ca alesesera Ortodoxia (si nu romano-catolicismul sau Islamul) pe motiv ca tarului i-ar fi placut mai mult cantarile bizantine grecesti. Surpriza a fost ca de fapt alegerea a fost politica din cap in coada, si asa mi-am dat seama cat sunt inca de naiva sa cred in povestile despre adevarurile umane! Nu exista asa ceva, singurul adevar de care putem fi siguri este faptul ca doar Dumnezeu il detine. Doar El este Adevarul. Tot ce vine de la oameni poate fi foarte discutabil, si asa a fost de fapt in istoria bisericii, dar aceste lucruri putini au curajul sa le recunoasca mai ales in Ortodoxie. Si de fapt la Facultate se cam spun pentru cine vrea sa afle. Tu stii ce i-a spus surorii mele (cea din manastire) duhovnicul ei de odinioara, Teofil Paraian? Ca daca ar fi stiut ce urma sa invete la Teologie, nu ar mai fi studiat-o niciodata. Si mai multe nu i-a spus. Dar eu nu am uitat aceste cuvinte, si tocmai ca am inceput tot mai mult sa vad ce se afla de fapt in spatele lor. Iar cealalta sora, mi-a zis ca multi studenti la Teologie renunta pe parcurs pentru ca se smintesc (prin casatorie are preot in familie, iar nasul ei de casatorie este tot preot). Nici ea nu a stiut sa imi spuna de ce... Dar tot mai mult inteleg, desi o sa ma mai lamuresc eu pe parcurs, si de la profesori, si dupa ce o sa citesc tona de carti obligatorii la aceasta Facultate...