După părerea mea vecina trebuie să își păzească mintea de gânduri străine și să citească acatistul tihnit, cu smerenie, cu glas rugător (chiar dacă citește în mine). Trebuie să îl citească doar atât cât simte bucurie și aplecare ci nu mai mult. Reproducând aici câteva sfaturi patristice legate de rugăciune încerc de fapt să subliniez că e important felul în care ne rugăm iar toate regulile adăugate de către oameni (ex.:trebuie citit de x ori) țin mai degrabă de folclor decât de duhul ortodoxiei. Nu zic de la mine astea ci din ceea ce am citit la părinți. Spre exemplu, Sf. Porfirie vorbind de rugăciunea minții scria:

"Sa nu devina Rugaciunea o lucrare din obligatie! Tensiunea ce vine din obligativitate poate aduce o reactie potrivnica inlauntrul vostru si sa faca mult rau. Multi s-au imbolnavit din pricina aceasta, pentru ca o faceau cu sila. Bineinteles, reusesti ceva cand faci cu sila, dar nu este sanatos.

Sa nu folositi nici metode tehnice, exterioare. Nu-i nevoie nici de scaunel, nici de aplecarea capului, nici de inchisul ochilor, cum zic unii. Nu e neaparat nevoie sa te concentrezi intr-un chip anume pentru a spune Rugaciunea. Atunci cand te copleseste dorul dumnezeiesc, nu-i nevoie de nici o alta osteneala.

Oriunde te-ai afla, pe scaunel, la birou, in automobil, la scoala, la serviciu, sa spui Rugaciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!, delicat, fara silire, fara incordare. Nu trebuie nici sa ne legam de un anume loc. Totul este dorul dupa Hristos.

Daca sufletelul vostru repeta cu iubire, cu dorinta cele cinci cuvinte Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, nu se mai satura. Sunt cuvinte de care nu te mai saturi! Toata viata voastra sa le spuneti. Ascund intr-insele atatea nectaruri datatoare de viata!"

Sf. Fanurie să ne ajute pe toți să ne rugăm „în duh și adevăr” așa cum a spus Hristos că voiește, Amin!