Miracolele de la Manastirea Hadambu
● Tacuti, cu lacrimile uscate pe obraji, cu spatele garbovit, urcau incet dealul manastirii ● Mai incolo, calugari nedormiti de nopti intregi se indreptau la randul lor spre Manastirea Hadambu ● Printre ei, aproape nevazuta, izvora o ruga ● Soarele batea de ora privegherii, iar, ca din nevazut, un popor aproape necunoscut, de peste 7 -8 mii de suflete, isi aduna trupurile in coloane lungi catre baldachinul unde a fost asezata Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului ● Miracole le-a fost dat sa traiasca chiar aici, sub Acoperamantul Maicii Domnului, caci sufletele lor au devenit mai vii ca niciodata si rodnice ● "Cata bucurie sufleteasca, tinere... Dumnezeu sa fie slavit. Aici renasc... aici te intalnesti cu Dumnezeu", a aratat o femeie
O lume necunoscuta, aproape ca tainica, a luat de sarbatoarea Nasterii Macii Domnului calea pelerinajului catre Manastirea Hadambu. Ziua de ieri, 8 septembrie, a fost pentru ei regasirea cu Dumnezeu, cu miracolele divinitatii. Tacuti, cu lacrimile uscate pe obraji, cu spatele garbovit, urcau incet dealul manastirii. Batrani sau nu, formau inca de la poalele dealului Hadambu o scara de ganduri, rugaminti, suflete indoliate. Mai incolo, calugari nedormiti de nopti intregi se indreptau la randul lor spre Manastirea Hadambu. Prafuiti de la drum, cu ranite, acesti oameni simpli care sunt acea lume neinteleasa ce strabate drumurile manastirilor din tara, pe vremuri de vara sau iarna, au gasit ceea ce nici un om nu le poate oferi. Ajunsi, dupa ore de asteptare la rand, in curtea manastirii, ei au simtit ca au ajuns acasa. "Aici ma simt ca sunt ca acasa, ba nici acasa nu e asa. Vin de ani buni la Manastirea Hadambu, simt ca este o datorie morala, o sete a sufletului", a precizat Ecaterina, o femeie de 70 de ani din Suceava. Toti acesti oameni, desfatati si de aerul de toamna, cum anul trecut n-au avut parte, caci a fost frig si a plouat, erau fie chemati de dorinta sufleteasca de a-si atinge firea de Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, fie sa asculte predica IPS Teofan, fie, pur si simplu, sa se retraga alaturi de altii printre flori si sa se roage in tacere. La biserica veche a manastirii, unde se afla o alta icoana facatoare de minuni, multimea astepta minute intregi sa poata trece pragul, la fel cum si in noua biserica, dar mai ales la baldachinul cu cea mai cunoscuta icoana a Maicii Domnului de aici. Ajunsi de prin satele Iasilor, Sucevei, Neamtului, Maramuresului, Vasluiului, dar si din sudul tarii, pelerinii s-au adapostit in rugaciuni, aratand acel popor aproape necunoscut pentru care biserica este intr-adevar casa lui Dumnezeu. Peste 7 -8 mii de suflete, fara a mai tine socoteala de sutele de masini cu care au venit alte mii de oameni la manastire, au transformat sarbatoarea de la Hadambu intr-una asemanatoare, oarecum, cu Grota Massabielle din Lourdes (Franta), acel atat de vestit loc de pelerinaj al crestinilor catolici.
Taramuri de ruga
Pe dealul manastirii chiar, dar mai ales in curtea lacasului de cult, erau formate taramuri de rugaciuni. Femei, mai tinere, mai apasate de ani sau copii, cazute in genunchi, cu ochii inchisi, cu maine aduse in cruce isi lasau sa se duca multumirile, rugaciunile catre divinitate. Pentru cei orbi, doar multimea din incinta manastirii era in trecere. In rugaciune, ei pareau infipti in eternitate.
Mama
La cativa metri de locul unde soborul de preoti a tinut rugaciunea, o mama, asezata pe o patura, isi hranea copilul de vreo 7 -8 ani. "Ia si papa, puiule. Uite ce frumos vorbeste parintele. El este mitropolitul nostru, adica cel mai mare dintre preoti... Sa tii minte. Sa fii baiat cuminte", i-a spus femeia copilului. "Marie, uite, cu sterpiciunea de care vorbeste mitropolitul, are mare dreptate. Pamantul sterp e ca si sufletul..", a spus aceasta mama unei alte femei. "Da, are har mitropolitul nostru. Intelegi atat de bine...", incheie aceasta din urma. Desi in acest an au luat parte atat de multi oameni, sarbatoarea nu a fost umbrita de prezenta celor care nu au de-a face cu astfel de evenimete crestine.
|