View Single Post
  #3  
Vechi 23.06.2012, 10:24:03
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit

Ori experiențele de vaccinări intensive, repetate în anii care au urmat, nu au demonstrat niciodată temeinicia practicii vaccinărilor. S-au produs numeroase accidente și s-a stabilit clar că vaccinările antivariolice au făcut victime atât printre cei vaccinați cât și printre cei nevaccinați.
Variola a fost eradicată nu prin vaccinări, ci prin măsuri elementare de igienă. La fel s-au petrecut lucrurile cu cea mai mare parte a bolilor infecțioase care, în funcție de epocă și de circumstanțe, se declanșează, ating un paroxism, apoi regresează de la sine, fără ca vaccinările să aibă nici cel mai mic rol. Se poate pretinde, pe drept cuvânt, că epidemiile și pandemiile au cicluri de dezvoltare și dispariție. Așa s-a întâmplat întotdeauna cu bolile infecțioase de la începuturile umanității. Dacă nu ar fi fost marcate de acest fenomen special, ele ar fi distrus de mii de ani orice existență umană pe planeta noastră. Altfel spus, fără o regresie relativ rapidă, ciuma și holera ar fi provocat, în trecut și astăzi, decesul a miliarde de indivizi. Ori în antichitate și în evul mediu, practica vaccinării era necunoscută. Cum se explică atunci că aceste maladii nu au produs mai multe ravagii cuprinzând toate continentele, și mai ales, cum se face că au regresat de la sine?
Cum este de conceput faptul că Organizația Mondială a Sănătății a realizat campanii de vaccinare antivariolică în țările Africii Centrale, astfel că, la sfârșitul lui 1974 se aprecia numărul de africani vaccinați la peste 100 de milioane, în timp ce variola nu a produs decesul decât a câtorva zeci de mii de africani? Trebuie precizat că vaccinările antivariolice au continuat până în 1977. Și nu numai în Africa, ci și în lumea întreagă. Ori în Europa, între 1963 și 1970, 12 țări europene au înregistrat doar 391 cazuri de variolă provenind din 28 de surse diferite: Marea Britanie – 145 de cazuri; RFG – 65 de cazuri; în 20 de situații, variola provenea din Asia, și în 5 rânduri, din Africa. Celelalte 181 de cazuri erau de origine necunoscută. Dacă se presupune că toate aceste cazuri de origine necunoscută își aveau sursa în țările europene, pare aberant faptul că vaccinarea europenilor a continuat în forță între 1970 – 1977, pentru un număr de cazuri atât de mic.
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, variola ucidea în Europa circa 400 de mii de persoane pe an. Când s-a început vaccinarea, prin anii 1796 – 1800, această epidemie era într-o evidentă regresie, regresie care, prin urmare, nu poate fi atribuită vaccinării, căci aceasta nu era nici cunoscută, nici aplicată. De fapt, la fel s-a întâmplat și cu majoritatea celorlalte boli infecțioase, vaccinarea a început când acestea erau într-un declin considerabil, fără să se fi făcut vreo altă intervenție decât cea a măsurilor de igienă. Evident, partizanii vaccinării au pretins că aceste boli au dispărut datorită vaccinărilor, în timp ce în realitate lucrurile nu au fost deloc așa și vaccinarea a provocat atât contaminarea celor vaccinați cât și a celor nevaccinați și a antrenat,
astfel, perenitatea agenților infecțioși.
TEORIA VACCINĂRII SE BAZEAZĂ PE EXPERIENȚA REALIZATĂ DE CĂTRE JENNER PE O SINGURĂ PERSOANĂ !
Reply With Quote