[colaps3]

Dar de când ne temem fraților? Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că mai degrabă să se oprească soarele din mers decât să se oprească Psaltirea.

Păi dacă „cu noi este Dumnezeu”, cine ne va fi nouă opreliște ? „Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului....” (Ps 44)

Psamul 26:
„1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.”

Psalmul 45:
„1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.”

Nu fraților, să continuăm cu Psaltirea cea sfântă. Maxim 3 catisme au fost rânduite pentru noi, atâtea vom citi! Fără frică, fără teamă, ci cu nădejdea la bunul Dumnezeu! Păi noi mergem cu jumătăți de măsură, cu treimi sau facem întocmai cum trebuie ?