[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Eu nu pricep biserica decat in sensul socializarii intru credinta. A ne aduna si face ceva in comun, in sprijinul aproapelui.

Desigur că biserica are şi această dimensiune orizontală. Ea este, prin definiţie, adunarea credincioşilor. Pe de altă parte, noi nu ne adunăm ca să ne adunăm, ci mai ales ca să Îi aducem laudă, să ascultăm ceea ce El are să ne spună şi să Îi aducem jertfă. Aceasta este dimenisunea verticală a bisericii. Raportul dintre cele două dimenisuni este următorul: dimensiunea verticală precumpăneşte asupra celei orizontale, iar a doua este secundară primeia. Aceasta înseamnă că raportul just între noi are loc atunci când suntem în raport just cu Dumnezeu, după cum spiţele unei roate sunt bine aliniate şi în just raport unele faţă de altele atunci când sunt bine înfipte în butuc şi în obadă, care reprezintă osia lor şi ţinta lor.

Rugaciunea personala si cea comuna in biserica nu se pot inlocui si nici exclude.

Aşa e: aceste două feluri de rugăciuni trebuie să fie în relaţie de tip "şi-şi", nu în relaţie de tip "sau-sau". Ceea ce se poate face în biserică se face mai anevoie sau nu se face deloc acasă şi invers.

In plus in biserica intervin oamenii intre noi si Iisus. Ne trebuie forta sa nu-i vedem si sa nu luam seama de ei, ca sa ne putem ruga, si cine, cati pot avea asta?
Distragerea atentiei este o mare incercare in biserica.

Nu trebuie să ne gândim numai la Sf Liturghie parohială de duminică. În afara ei este multă linişte în biserică şi precis vom găsi un loc să ne reculegem şi să ne rugăm.

(la catolici tot esti mai izolat dupa perdea).

De regulă, la catolici nu eşti izolat după perdea, ci într-o cabină. Una dublă la romano-catolici, una simplă la greco-catolici.